te recompun iubita mea în gândicoană vie ca un rug arzândaşa cum mi-apăreai în vis în zoricu trup de curcubeu, ce îmi dădea fiori!


te-recompun-iubita-mea-în-gândicoană-vie-ca-un-rug-arzândaşa-cum-mi-apăreai-în-vis-în-zoricu-trup-de-curcubeu-îmi-dădea-fiori
girel barbuterecompuniubitameaîngândicoanăviecaunrugarzândaşacummiapăreaiviszoricutrupdecurcubeuîmidădeafiorite recompunrecompun iubitaiubita meamea înîn gândicoanăgândicoană vievie caca unun rugrug arzândaşaarzândaşa cumîn visvis înîn zoricuzoricu truptrup dede curcubeuce îmiîmi dădeadădea fiorite recompun iubitarecompun iubita meaiubita mea înmea în gândicoanăîn gândicoană viegândicoană vie cavie ca unca un rugun rug arzândaşarug arzândaşa cumîn vis învis în zoricuîn zoricu trupzoricu trup detrup de curcubeuce îmi dădeaîmi dădea fiorite recompun iubita mearecompun iubita mea îniubita mea în gândicoanămea în gândicoană vieîn gândicoană vie cagândicoană vie ca unvie ca un rugca un rug arzândaşaun rug arzândaşa cumîn vis în zoricuvis în zoricu trupîn zoricu trup dezoricu trup de curcubeuce îmi dădea fiorite recompun iubita mea înrecompun iubita mea în gândicoanăiubita mea în gândicoană viemea în gândicoană vie caîn gândicoană vie ca ungândicoană vie ca un rugvie ca un rug arzândaşaca un rug arzândaşa cumîn vis în zoricu trupvis în zoricu trup deîn zoricu trup de curcubeu

trist apus, heeei, trist apus cu maieul tras în sus,cum te-ai dus, heeei, cum te-ai dus, iară mie nu mi-ai spus!inima, aaah, inima, să mă piară cât ar vrea,abandon în casa mea, pe un rug de peruzea... la chindii grozav adii peste străzile pustii,printre teii tuciurii. cum mă mint că ai să vii!surdă mi-s, da, surdă mi-s de mă strigă-n colţ pis-pismersul vântului trimis de un vis nebun, un vis.toţi pereţii se răsfrâng, umbrele în piept se strâng,crâng de taine, drum prin crâng. oh, mi-e dor, mi-e dor să plâng.Iubita mea, emoţia e vie,Haidem în parc să te sărut,E ultimul şi-s tare abătut... De mâine îmi vei fi soţie.Din primul meu vis mi-am făcut o viaţă întreagă, pentru că visam să fiu ziaristul numărul 1. Ulterior, viaţa mea s-a transformat într-un vis. Îmi pot cumpăra tot ce mi-am dorit, maşinuţe cum aveau copiii bogaţi, copilăresc în continuare...Te port în suflet, ca pe-un vas de preţ,Ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi,Te port în trup, în sânii albi şi grei,Cum poartă rodia sămânţa ei.Te port în minte, ca pe-un imn sfinţit,Un cântec vechi, cu crai din Răsărit.Şi port la gât, nepreţuit şirag,Strânsoarea cald-a braţului tău drag.Te port în mine tainic, ca pe-un vis,În cer înalt de noapte te-am închis.Te port, lumină rumenă de zori,Cum poartă florile mireasma lor.Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.O poamă aurită de smochin,Te port în braţe, horbote subţiri,Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.Cum poartă floarea rodul de cais,Adânc te port în trupul meu şi-n vis.Iubita mea are virtuţile apei: un surâs clar, un gest curgător, o voce pură care cântă strop de strop.Când uneori - fără să vreau - un foc s-aprinde în ochii mei, ea ştie cum să mi-l stârnească-nfiorat: apă zvârlită pe cărbuni aprinşi.Apa mea vie, iat-o toată împrăştiată în ţărână.Alunecă, îmi scapă; şi mor de sete, şi într-una alerg după ea.Din palme-mi fac căuş. Cu amândouă mâinile o stăvilesc, o strâng şi-o duc la buze:Şi înghit un pumn de mocirlă.Moartea nu te loveşte mereu în cap, Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,ştiaţi că ursul este-o grindă?Solbancul e un element? Navele sunt la răscruce,Îmbracă-te, de poţi, în fleşă, în canafas.Abluţiune, pură dorinţă de a iubi.Spune păstorul – trăieşte cu mine, Fii mireasa mea, pădurea răspunde, A mea, a mea, a mea, Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,Norii filmează în linişte totul, A mea, a mea, a mea.Moare păstorul, trec generaţiiMarlow muri în duel, trece iubita cu unghii făcute, a mea, a mea, a mea. Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul, Iubirea îmi bea sufletul, Accent rodnic, fertil,