Sunt lacrimi aşa de grele şi de fierbinţi, încât ochii nu le pot plânge; ele zac în inimă arzând-o.


sunt-lacrimi-aşa-de-grele-şi-de-fierbinţi-încât-ochii-nu-pot-plânge-ele-zac-în-inimă-arzând-o
nicolae iorgasuntlacrimiaşadegreleşifierbinţiîncâtochiinupotplângeelezacîninimăarzândosunt lacrimilacrimi aşaaşa dede grelegrele şişi dede fierbinţiîncât ochiiochii nunu lele potpot plângeele zaczac înîn inimăsunt lacrimi aşalacrimi aşa deaşa de grelede grele şigrele şi deşi de fierbinţiîncât ochii nuochii nu lenu le potle pot plângeele zac înzac în inimăsunt lacrimi aşa delacrimi aşa de greleaşa de grele şide grele şi degrele şi de fierbinţiîncât ochii nu leochii nu le potnu le pot plângeele zac în inimăsunt lacrimi aşa de grelelacrimi aşa de grele şiaşa de grele şi dede grele şi de fierbinţiîncât ochii nu le potochii nu le pot plânge

A căzut pe lucruri rouăsau e numai o părere?Poate că le plânge faţade-o lăuntrică durere.Bate-o inimă în lucruri?Preajma ocupând-o-n pâlcurin-au şi ele gânduri, patimi?Fără ochi se uită-n lumepurtătoarele de tâlcuri,născătoarele de lacrimi.Lacrimile din iubire sunt aşa de fierbinţi fiindcă izvorăsc dintr-o inimă ce arde.Mă simt învinsşi dorul mă înfrângeîn mreaja ei sunt prinschemarea-i mă convingeeu nu o pot respingecu ochii-i, inima mi-atinge,Dar cine poate stingeflacăra iubirii când se-ncingecând muzica pătrunde şi în sânge,o lacrimă pe faţă se prelingeşi până şi-o chitară plânge,când flacăra iubirii se încingeşi razele fierbinţi ea îşi răsfrângenu e făptură ce poate s-o alungeeu sunt prea mic, căldura-i mă învinge,e flacăra iubirii,la suflet îmi pătrunde.Din spulberul iubirii atât doar mai pot strânge,Să-mi fac un ştreng, eu singur, cu fragedele-ţi rochii... Mă-ndeamnă alte gânduri să iert şi să-nchid ochii,Privighetoarea oarbă cu mult mai dulce plânge.Înduplecă-te, dară, durerea mea-ntr-atât,Să preaslăvim fugara, şi-n loc de răzbunareSă stoarcem nemuririi şi artei lacrimi, câtSă stea podoabă lumii hidoasa ei trădare.Dar cine viers şi suflet acum să-mi împrumuteDacă-mi lipseşti tu, însăşi esenţă a minunii?Ah, inimă şi coarde sunt deopotrivă mute,Când limpede văd astăzi prăpastia minciunii:Căci orb eram atuncea când te aveam în faţă,Splendoarea-ţi, luându-mi ochii, da cântecului viaţă!Când sufletul îţi plânge şi inima te doare,Lacrimi lin vor curge, din ochii plini de soare.Ţările sărace nu pot crea arme nucleare, le-ar costa prea mult. Iar aceste arme vechi sunt atât de ieftine, încât ţările sărace le-au acceptat, dar ele nu pot fi folosite în război. În război, astfel de arme sunt deja inutile. Nimeni însă nu a prevăzut posibilitatea ca aceste arme să fie utilizate de indivizi şi în acest fel a apărut noul fenomen al terorismului.