Sunt doar un calator in timp,Cu maini subtiri, cu fruntea grea,Ce monocroma-i lumea mea,De parasit e in rastimp. Sub pres eu umbra mi-o ascund,Ca nu cumva, pe negandite,Sa se rascoale, sa palpite,Sa-mi traga chiar un sut in fund. Privesc la cana-i de cafea,Ce-adasta langa a mea masa,Si-ntind priviri spre bolta grasa,Pe unde-i oare steaua mea?


sunt-doar-un-calator-in-timpcu-maini-subtiri-cu-fruntea-greace-monocroma-i-lumea-meade-parasit-e-in-rastimp-sub-pres-umbra-mi-o-ascundca-nu-cumva-pe
andrei ghitasuntdoaruncalatorintimpcumainisubtiricufrunteagreacemonocromailumeameadeparasitrastimpsubpresumbramioascundcanucumvapeneganditesaserascoalepalpitesamitragachiarsutfundprivesccanaidecafeaceadastalangameamasasintindprivirispreboltagrasapeundeioaresteauameasunt doardoar unun calatormaini subtiricu frunteaparasit ee inin rastimpsub prespres eueu umbranu cumvase rascoaletraga chiarchiar unun sutsut inin fundprivesc lapriviri sprespre boltaoare steauasteaua measunt doar undoar un calatorun calator inparasit e ine in rastimpsub pres eupres eu umbratraga chiar unchiar un sutun sut insut in fundlanga a meapriviri spre boltaoare steaua mea

Vrei ca pe necuprins vazduh sa ma porti intre palmele tale?Vrei sa fii ziua si noaptea printre care se scurge dorul meu firav?Vrei tu, ca o tinerete, sa invalui copilaria mea;Ca o dorinta sa-mi ineci visarea?Vrei oare carare sa fiu si sa te abat din ratacirea ta?Vrei ca din trupul meu de piatra scobit in tacerea pamantuluiSa izvorasti cu un firicel de apa?Vrei tu, sa innoptez, in negura sa ma scufundSi ca tacerea in umbra rugaciunii sa ma ascund?Vrei sa imi inspiri sufletul, ca apoi sa ma preling dintre buzele tale?Vrei sa fii pleoapa, sa te umezesc, sa te adap, sa te strajuiescSi apoi sa-mi traiesc fericirea pe obrajii tai?Vrei tu, oare, mana frematatoare, sa ma intind ca lumina in asfintitSi sa te cuprind al meu rasarit?Vrei tu... , vrei tu, oare, luna tuburatoare?Eu cand ma-mbat is beatCand merg ma tin de gardDar daca gardul se termina,Nu stiu ce-am sa facAm sa ma iau in mainiSi am sa-mi fac un vantDar tot mai bine-i in picioareCind te sprijini de pamantDim-neta capu-i greuDar eu mai vreu sa beuDau cu mana pe sub pernaOare unde-i capul meu?Cata bautura-aseara am bautN-am baut in viata meaEu cred ca-s unicul barbatCare m-am nascut de ziua mea.De fapt, eu ziua meaMi-o fac in fiecare zi,Daca trebuie – cateodata Chiar de doua ori pe zi.As vrea sa fiu o floare Care creste si moare..As vrea ca sa ma ofilescSi cu parfum sa te iubesc..Dimineata dragostea mea sa adieO floare sa iau colo de pe campie..In parul tau... in ochii tai... sa imi reflect iubirea mea in ei...Asta-seara pot sa scriu cele ma triste versuri.Sa scriu, de pilda:ma indrept spre Tine Doamne, cu fruntea mea cea pala,ma indrept spre Tine Doamne cu ochiu-mi rece, mort,desi sunt un nimeni, Iti multumesc Parinte, ca am norocul sa traiesc si iubirea sa ti-O, port,sunt un necajit cu chipul prea urat,ce-ar vrea ca sa dispara, ca frunza dusa-n vant,sa ma inalt incet spre Tine, sa Iti cer iertare,sa ramana in urma mea doar trupul in mormant,sa dispar ca o scanteie, ca un surd ecou,ca s-o ploaie prea marunta, scurta, calda de vara,nimeni sa nu afle ca am trait vreodata, eu,nici femeia pe care o iubesc, de o viata intreaga,melancolia rau m-apasa, tristetea cea profunda,nestiind cum e sa fii iubit, pe cand altii toti o stiu,am sa mor sarac nestiind ce e iubirea,am sa mor bogat iubindu-Te, mereu,ingenuncheat in fata Ta, Doamne iti cer iertare,pentru toate relele, pe care le-am facut,singura dorinta pe care o am Parinte,e sa dispar fara urma de pe acest PamantAu cam inceput sa moara zeii.Ii vad din cand in cand in grupuriIlegalisti din timpuri apuse.Tusesc. Stiti cat de ciudat esteSa il vezi pe Thor cum isi lasa ciocanulSi scote sticluta cu sirop?Odin, care si asa avea un singur ochiA inceput sa faca,... . cataracta.Si-i vad in fata bloculuiJucand table si amintindu-siDe zilele cand stapaneau lumea.A trecut pe langa mine, mai ieri, Eos.Era palida, aproape alba, Si m-am intrebat unde-i suntObrajii ei roz si surasul stralucitor.Purta proteza. E trist.Au inceput sa imbatraneasca zeiiSi pamantul a inceput sa-i uite.Mai sunt pe undeva, mi-a spus DianaCateva vestale, fete batrane