Spre surprinderea mea, lucrurile s-au petrecut cam ca în visul meu. Miss Emeralds a venit către mine şi m-a luat de mână. Am tresărit, aşa era de rece sau de fierbinte. "Bill", spuse şi de atunci nimeni n-a mai îndrăznit să-mi spună aşa, "Bill, ce-ar fi să încetezi să te mai zbuciumi? Chiar dacă ai avea dreptate, asta nu serveşte decât la a complica lucrurile, oare nu pricepi? Şi îşi văzu de drum, înaltă şi fragilă, cu mâna dreaptă ridicată a rămas bun sau a binecuvântare, iar eu mi-am dat seama într-o străfulgerare că pogora din Primăvara lui Botticelli, că era zeiţa Venus ale cărei tălpi neprihănite abia atingeau pajiştea, a cărei prezenţă provoca miracolul vegetaţiei, a tot ceea ce înverzea sub paşii ei. - Borcanul cu Citate

Spre surprinderea mea, lucrurile s-au petrecut cam ca în visul meu. Miss Emeralds a venit către mine şi m-a luat de mână. Am tresărit, aşa era de rece sau de fierbinte.


spre-surprinderea-mea-lucrurile-s-petrecut-cam-ca-în-visul-meu-miss-emeralds-a-venit-către-şi-m-a-luat-de-mână-am-tresărit-aşa-era-de-rece
ioan petru culianuspresurprindereamealucrurilesaupetrecutcamcaînvisulmeumissemeraldsvenitcătreşiluatdemânăamtresăritaşaerarecesaufierbintebillspuseatuncinimeninamaiîndrăznitsămispunăaşabillcearfiîncetezitezbuciumichiardacăaiaveadreptateastanuserveştedecâtcomplicalucrurileoarepricepiŞiîşivăzudrumînaltăfragilăcumânadreaptăridicatărămasbunbinecuvântareiarmiamdatseamaîntrostrăfulgerarepogoradinprimăvaraluibotticellizeiţavenusalecăreitălpineprihăniteabiaatingeaupajişteaprezenţăprovocamiracolulvegetaţieitotceeaînverzeasubpaşiieispre surprindereasurprinderea meapetrecut camcam caca înîn visulvisul meumiss emeraldsvenit cătrecătre mineluat dede mânăam tresăritaşa eraera dede recerece sausau dede fierbintespuse şişi dede atunciatunci nimenimai îndrăznitspună aşafi săsă înceteziîncetezi săsă tete maimai zbuciumichiar dacădacă aiai aveaavea dreptateasta nunu serveşteserveşte decâtdecât lacomplica lucrurileoare nunu pricepiŞi îşiîşi văzuvăzu dede drumînaltă şişi fragilăcu mânamâna dreaptădreaptă ridicatărămas bunbun sauiar eudat seamastrăfulgerare căcă pogorapogora dindin primăvaraprimăvara luilui botticellică eraera zeiţazeiţa venusvenus aleale căreicărei tălpitălpi neprihăniteneprihănite abiaabia atingeauatingeau pajişteacărei prezenţăprezenţă provocaprovoca miracolulmiracolul vegetaţieitot ceeaceea cece înverzeaînverzea subsub paşiipaşii eispre surprinderea meapetrecut cam cacam ca înca în visulîn visul meuemeralds a venita venit cătrevenit către minecătre mine şiluat de mânăaşa era deera de recede rece saurece sau desau de fierbintespuse şi deşi de atuncide atunci nimenifi să încetezisă încetezi săîncetezi să tesă te maite mai zbuciumichiar dacă aidacă ai aveaai avea dreptateasta nu serveştenu serveşte decâtserveşte decât lala a complicaa complica lucrurileoare nu pricepiŞi îşi văzuîşi văzu devăzu de drumînaltă şi fragilăcu mâna dreaptămâna dreaptă ridicatăridicată a rămasa rămas bunrămas bun sausau a binecuvântarestrăfulgerare că pogoracă pogora dinpogora din primăvaradin primăvara luiprimăvara lui botticellică era zeiţaera zeiţa venuszeiţa venus alevenus ale căreiale cărei tălpicărei tălpi neprihănitetălpi neprihănite abianeprihănite abia atingeauabia atingeau pajişteaa cărei prezenţăcărei prezenţă provocaprezenţă provoca miracolulprovoca miracolul vegetaţieia tot ceeatot ceea ceceea ce înverzeace înverzea subînverzea sub paşiisub paşii ei

Eram sigur că toate reveriile mele nu erau simple halucinaţii: era efectiv Zeiţa şi, cine ştie de ce, fusesem singurul care-şi dăduse seama de asta. De cum am izbutit să mă mişc, mi-am continuat urmărirea gâfâind. Miss Emeralds nu s-a mai întors către mine. Se deplasa cu o viteză vertiginoasă, fără să dea impresia că se grăbeşte. La capătul puterilor, mi s-a părut că eram pe punctul de-a o ajunge, când împinse o poartă metalică şi dispăru într-o curte. Am urmat-o fără preget. Nu mică mi-a fost uimirea când am dat peste un loc viran, mărginit de patru ziduri de cărămidă şi plin de hârtii fâlfâind alene în voia vântului. Nu era nimeni acolo înăuntru şi nici urma vreunei alte porţi nu întrerupea monotonia zidurilor de netrecut. Miss Emeralds, a cărei taină eram sigur că o desluşisem, dispăruse. Se făcuse deodată foarte cald acolo, în timp ce sarea de mare îmi năpădea gura şi nările. Eram atât de sigur că n-o voi mai revedea niciodată, încât m-am prăbuşit pradă unei febre îndelung reţinute.A doua zi o revedeam pe Miss Emeralds şi toate imaginile nocturne care mi se înfăţişaseră se aflau confirmate, într-atât îi erau mersul de aerian, râsul - cristalin, mişcările de gingaşe, atitudinea - încurajatoare şi rezervată în acelaşi timp, făptura-i emanând o mireasmă unică de briză marină ce-mi umplea gura şi nările de ozon şi de sare. Iar ideea de-a o fi văzut undeva mă chinuia în aşa măsură că, după vreo trei luni, sănătatea îmi fu serios zdruncinată. Ceea ce începuse ca un simplu joc devenise o obsesie care mă ţinea treaz şi mă împiedica să mă concentrez asupra multiplelor mele obligaţii. Din ce în ce mai des, închipuiam unul din smaraldele pe care le schimba în fiecare zi. Pătrundeam în acea lume verde unde o întâlneam pe Mekor Hayyim, Zeiţa Smaraldelor şi a tot ce înverzeşte, precum tulpinile şi frunzişul primăvara. Frumuseţea-i era aproape insuportabilă. Simţeam câteodată lacrimi picurând în adâncul meu ca nişte stropi de ploaie pe un trotuar nevăzut, în întuneric. Ea nu era conştientă de prezenţa mea, dar într-o zi m-a luat de mână şi m-a îndemnat să trec dincolo de acea formă inefabilă care e pojghiţa lucrurilor. Mâna îi era fierbinte sau îngheţată, nu ştiu. De atunci însă aşteptarea mi-a devenit atât de îngrozitoare, încât m-am hotărât să fac ceva.Vacanţa de Crăciun se apropia şi ne era tuturora teamă că în ianuarie Miss Emeralds nu va mai reveni la college, deşi reputaţia îi era de-acum atât de solidă, încât decanul vorbea despre ea ca despre o viitoare colegă. La solstiţiul de iarnă, când şi-a isprăvit cursul, am ieşit fără permisiune din clasă şi am urmat-o fără să-mi pese prea mult să nu fiu văzut, într-atât mă temeam să n-o pierd. Ea şi-a dat seama de prezenţa mea şi s-a oprit ca să-mi dea timp s-o ajung din urmă, dar m-am oprit şi eu, astfel că distanţa ce ne despărţea - vreo cincisprezece picioare - rămânea mereu aceeaşi. Puteam însă să îi adulmec mirosul de sare de mare, de care nările şi gura îmi erau pline. În cele din urmă, s-a întors şi a făcut câţiva paşi înspre mine. Am rămas pironit locului, simţind că era prea târziu să mai fug şi că, oricum, ar fi fost şi imposibil, fiindcă nu mai aveam puterea de a o face şi m-aş fi prăbuşit la pământ fără să am răgazul de a schiţa vreun gest.Aveam numai opt ani;Până să cresc mare nu am ştiut ce însemană asta,Nu am avut cuvinte pentru asta,Doar că am fost înspăimântată şi i-am spus mamei.Tatăl meu a luat un pistolŞi l-ar fi ucis pe Charlie, care era un băiat mare,De cincisprezece ani – noroc cu mama lui.Oricum, povestea a rămas atârnată de mine.Dar omul cu care m-am căsătorit, un văduv de treizeci şi cinci,Era abia venit în oraş şi nu a aflat de întâmplareDecât după doi ani de la nuntă.S-a considerat înşelat,Iar cartierul a confirmat că într-adevăr nu fusesem virgină.Well, m-a părăsit, iar eu am muritÎn iarna următoare.Nu ştiu dacă nu cumva toată lumea urzise o conspiraţie a tăcerii în jurul celei supranumite Miss Emeralds, de teamă să nu mă facă să sufăr. De atunci am renunţat s-o mai caut, căci am fost şi încă mai sunt convins că era o Zeiţă ce nu-şi manifestase esenţa decât faţă de mine, după care fusese silită să se retragă într-o dimensiune inaccesibilă. O dată ce ai întâlnit, ai recunoscut şi iubit cu disperare o Zeiţă, nu mai poate fi vorba să te legi de vreo femeie. Ceea ce a înverzit sub pasul ei lin nu s-ar putea vreodată veşteji sau pierde.Văzusem oare ceea ce credeam, sau crezusem ceea ce am văzut? I-am pus mai multe întrebări despre lucruri ce trebuie trecute sub uitare şi ea mi-a dat câteva răspunsuri interesante, deşi nu complet satisfăcătoare. Alice H. părea în orice caz să ştie despre ce vorbeşte. Stătea într-o caleaşcă neagră şi era înconjurată de un foc blând. Câteodată nu era altceva decât foc. Cel puţin asta era impresia mea, cu toate că a doua zi T. n-a reuşit să descopere nici urmă de ars. Dar era intolerabil de cald acolo înăuntru şi toate lucrurile căpătaseră o înfăţişare evanescentă, ca într-un coşmar blând.