Poveştile pe care le spun cineaştii noştri de ani de zile sunt acestea triste, însă ei n-au nicio vină. Eu stau şi mă întreb: câţi ani am stat şi ne-am uitat noi la filmele neorealismului italian, care nu erau dulci deloc? Dar ne-am uitat, pentru că erau ale altora.


poveştile-pe-care-spun-cineaştii-noştri-de-ani-de-zile-sunt-acestea-triste-însă-ei-n-nicio-vină-eu-stau-şi-mă-întreb-câţi-ani-am-stat
luminiţa gheorghiupoveştilepecarespuncineaştiinoştrideanizilesuntacesteatristeînsăeinauniciovinăstauşiîntrebcâţiamstatneamuitatnoifilmeleneorealismuluiitaliannueraudulcidelocdaruitatpentrualealtorapoveştile pepe carecare lele spunspun cineaştiicineaştii noştrinoştri dede aniani dede zilezile suntsunt acesteaacestea tristeînsă einicio vinăeu staustau şimă întrebcâţi aniani amam statstat şiuitat noinoi lala filmelefilmele neorealismuluineorealismului italiancare nunu erauerau dulcidulci delocpentru căcă erauerau aleale altorapoveştile pe carepe care lecare le spunle spun cineaştiispun cineaştii noştricineaştii noştri denoştri de anide ani deani de zilede zile suntzile sunt acesteasunt acestea tristeeu stau şistau şi măşi mă întrebcâţi ani amani am statam stat şiuitat noi lanoi la filmelela filmele neorealismuluifilmele neorealismului italiancare nu eraunu erau dulcierau dulci delocpentru că eraucă erau aleerau ale altora

Înainte actorii nu erau celebrităţi. Cu sute de ani în urmă, teatrele erau aşezate lângă bordeluri. Actorii erau săraci. Regii şi reginele erau celebrităţile. Statele Unite au abolit monarhia şi acum avem toată experienţa asta cu show business-ul. Nu cred că e sănătos. Nu vreau să pară că-mi dau prea mare importanţă, dar toate aceste celebrităţi vin de la noi, de la Hollywood. Noi suntem cei care am creat totul. Şi cred că asta merge mână în mână cu o grămadă de alte lucruri negative care se întâmplă în lume. Promovează lăcomia, egoismul şi promovează această scară socială în care se presupune că eşti o persoană mai bună doar pentru că ai mai mulţi bani. Nu este deloc vorba de meseria însăşi. Nu mă înţelege greşit. Iubesc filmele. Dar acest mit al celebrităţii nu are nimic de-a face cu filmele.De uitat, nu putem chiar dacă am vrea! Uitarea sau memoria nu stau în puterea voinţei noastre. Acestea sunt însuşiri ale intelectului omenesc care lucrează independent de noi, încât a spune că uităm, putem spune teoretic, dar, în fond, nu uităm. Dar a te răzbuna pe răul din trecut, aceasta deja depinde de voinţa noastră.Şi cei cinci ani ai Stingher, uitat în colţ retras,De ani şi ani îl ţine huma;Doar iepurii în care-a trasSunt fericiţi. Trăiesc şi-acuma!De de mii de ani oamenii au fost oprimaţi - aşa cum unii dintre noi încă mai sunt - prin noţiunea că universul este o marionetă ale cărei sfori sunt trase de un zeu sau de mai mulţi zei, nevăzuţi şi enigmatici. Apoi, în urmă cu 2500 ani, a existat o trezire glorioasă în Ionia - pe Samos şi pe celelalte colonii greceşti din apropiere, care s-a extins printre insulele şi braţele aglomeratei mări Egee de Est. Dintr-o dată existau oameni care credeau că totul a fost făcut din atomi; că fiinţele umane şi celelalte animale au apărut din forme mai simple; că bolile nu erau provocate de demoni sau zei; că Pământul era doar o planetă care se învârte în jurul Soarelui. Şi că stelele erau foarte departe.Cei mai mulţi dintre colegii mei de clasă nu aveau simţul fantasticului. Luau lucrurile aşa cum erau... Asta este o plantă, acela este un fotoliu. Dar, pentru mine, lucrurile nu erau atât de bine definite. Mama mea, care încă trăieşte şi care este o femeie plină de imaginaţie, m-a încurajat. În loc să spună: