Ploua din nou – copilul deseneazăun curcubeu


ploua-din-nou-copilul-deseneazăun-curcubeu
letiţia iubuplouadinnoucopiluldeseneazăuncurcubeuploua dindin nounou –– copilulcopilul deseneazăundeseneazăun curcubeuploua din noudin nou –nou – copilul– copilul deseneazăuncopilul deseneazăun curcubeuploua din nou –din nou – copilulnou – copilul deseneazăun– copilul deseneazăun curcubeuploua din nou – copiluldin nou – copilul deseneazăunnou – copilul deseneazăun curcubeu

Fă-o din nou! Joac-o din nou! Cânt-o din nou! Citeşte-o din nou! Scrie-o din nou! Schiţeaz-o din nou! Repetă din nou! Aleargă din nou! Încearcă din nou! Pentru că din nou este exerciţiu, iar exerciţiul este îmbunătăţire, iar îmbunătăţirea conduce doar la perfecţiune.Mâine nu ştiu dacă e soaresau dacă va ploua,dacă copilul va râde sau va plânge.Să-ntreb chiar noaptea ce ne desparte... Mi-e teamă ca răspunsul să nu fieca numele ce-l poartă.Primavara e frumoasa,Dar e prea mofturoasa.Azi e cald si cer senin,Maine ploua cu vant lin. Zapada se topeste,Si maine la scoala copilul porneste.Ghiocei firavi poti sa culegi,Dar maine sa nu te razgandesti!Copilăria a fost o perioadă teribilă pentru mine. Eram ca un vapor fără ancoră fiind măturat prin întuneric într-o furtună. Din nou şi din nou am căutat adăpost, doar ca să fiu scos cu forţa afară din el de ceva nou.Căci unde am ajunge rămânând platonici? La ante, apud, adversus, sau mai pe româneşte, la o deposedare a lumii de copiii săi. Căci copilul din ce se naşte, ca instinct de conservare? Din bere? Din fişicuri cu alune? Din plimbări prin grădini? O! Nu! Copilul se naşte în baza legii gravitaţiunii universale, adică din împreunarea unui Eu, sau a unei Tu, cu altul.Am ratat mai mult de 9000 de coşuri de-a lungul carierei mele. Am pierdut aproximativ 300 de meciuri. În 26 dintre ele, eu eram cel în care se încredea toată lumea să facă mutarea decisivă şi am ratat. Am ratat din nou, din nou şi din nou. Şi aşa se explică de ce am reuşit.