Observ evoluţia unui nou tip de drog social: dependenţa de iluzia începutului. Scriu, într-o lume în care doar începuturile sunt tentante, un roman format numai din începuturi. - Borcanul cu Citate

Observ evoluţia unui nou tip de drog social: dependenţa de iluzia începutului. Scriu, într-o lume în care doar începuturile sunt tentante, un roman format numai din începuturi.


observ-evoluţia-unui-nou-tip-de-drog-social-dependenţa-de-iluzia-începutului-scriu-într-o-lume-în-care-doar-începuturile-sunt-tentante-un-roman
matei vişniecobservevoluţiaunuinoutipdedrogsocialdependenţailuziaînceputuluiscriuîntrolumeîncaredoarînceputurilesunttentanteunromanformatnumaidinînceputuriobserv evoluţiaevoluţia unuiunui nounou tiptip dede drogdrog socialdependenţa dede iluziailuzia începutuluilume înîn carecare doardoar începuturileînceputurile suntsunt tentanteun romanroman formatformat numainumai dindin începuturiobserv evoluţia unuievoluţia unui nouunui nou tipnou tip detip de drogde drog socialdependenţa de iluziade iluzia începutuluilume în careîn care doarcare doar începuturiledoar începuturile suntînceputurile sunt tentanteun roman formatroman format numaiformat numai dinnumai din începuturi

În regimul celular, volens-nolens, deţinutul a acceptat să-i pătrundă în suflet acel fluid binefăcător ce se numeşte armonie. Armonie cu tine însuţi şi cu Dumnezeu. Nu cumva această stare reprezintă doar o amorţire vremelnică, doar un drog în care iluzia să pună stăpânire pe mintea unui om care are nevoie de ea, de iluzie, de o fata morgana? O ţigară de opium?Fă-o din nou! Joac-o din nou! Cânt-o din nou! Citeşte-o din nou! Scrie-o din nou! Schiţeaz-o din nou! Repetă din nou! Aleargă din nou! Încearcă din nou! Pentru că din nou este exerciţiu, iar exerciţiul este îmbunătăţire, iar îmbunătăţirea conduce doar la perfecţiune.Când începi o carte – un roman – de multe ori e ca şi cum ai intra într-o lume nouă, într-un ţinut pe care nu l-ai mai văzut. Căci lectura prezintă mare asemănare cu voiajul. Uneori, chiar după primele pagini ale unei cărţi, ai impresia că, de-abia coborât din hotelul în care ai descins în cursul nopţii, te găseşti într-o calmă dimineaţă de vară, pe străzile unui oraş în care n-ai mai pus niciodată piciorul, în locuri şi aspecte noi şi totuşi familiare, printre oameni care-ţi sunt străini, dar faţă de care nu te simţi, tu însuţi străin.Sunt doar un tip simplu care înoată într-o mare plină cu rechini.Am aruncat priviri înapoi spre hotare neumblate,caut o zare care piere mereu,mă rotesc într-un cerc şi fac cale întoarsăspre începuturi repetate.Cântecul şi plânsul se pierd în somnul pământului,pe trupul nins al visărilor.Şi se întorc în mine, gheţarul ce tace,în adâncul unei peşteride la începuturile lumii.Unii susţin că evoluţia este