Nicio apă nu poate spăla culoarea lăsată pe pereţii sufletului.


nicio-apă-nu-poate-spă-culoarea-lăsată-pe-pereţii-sufletului
cristina vrânceannicioapănupoatespălaculoarealăsatăpepereţiisufletuluinicio apăapă nunu poatepoate spălaspăla culoareaculoarea lăsatălăsată pepe pereţiipereţii sufletuluinicio apă nuapă nu poatenu poate spălapoate spăla culoareaspăla culoarea lăsatăculoarea lăsată pelăsată pe pereţiipe pereţii sufletuluinicio apă nu poateapă nu poate spălanu poate spăla culoareapoate spăla culoarea lăsatăspăla culoarea lăsată peculoarea lăsată pe pereţiilăsată pe pereţii sufletuluinicio apă nu poate spălaapă nu poate spăla culoareanu poate spăla culoarea lăsatăpoate spăla culoarea lăsată pespăla culoarea lăsată pe pereţiiculoarea lăsată pe pereţii sufletului

Culoarea Ron-ului la Geneva este de un albastru atât de clar cum n-am văzut la nicio apă sărată sau dulce, cu excepţia Mediteranei şi a arhipeleagului.Pe pereţii fără vise, culoarea cailor nici nu mai contează!Apă, apă, pretutindeni apă... dar nicio picătură de băut.Apa nu aşteaptă niciodată. Îşi schimbă forma, curge pe lângă obstacole şi găseşte calea secretă la care nimeni nu s-a gândit – spărtura minusculă din acoperiş sau din podea. Fără doar şi poate, e cel mai versatil din cele cinci elemente. Poate spăla pământul, poate stinge focul, poate subţia metalul. Nici chiar lemnul, care e complementul ei natural, nu poate supravieţui fără apă.Experimentul lui Newton cu vasul de apă ce se roteşte ne învaţă doar că rotaţia relativă a apei faţă de pereţii vasului nu provoacă forţe centrifugale notabile, dar că acestea sunt provocate de rotaţia relativă faţă de masa Pământului şi faţă de celelalte corpuri cereşti. Nimeni nu poate să spună cum s-ar desfăşura experimentul dacă pereţii vasului ar fi tot mai groşi şi mai voluminoşi şi până la urmă, ar atinge o grosime de mai multe mile.Ochii tăcuţiai amiezii ne înveşmântauîn culoarea ceruluişi oile uşorîncepură să cântecântarea ierbiicând aripa vântuluine atinsese de-abiaera varăîn tufele de la Ogrădeasace ne îmbiau la umbrăsă ne răcorim privireaîn mirosul de fragişi apă de izvorpaşiine erau o cântareaproape de oiîn culoarea zileicând ochii ni-i scăldamşi-n paşterea ierbii