Libertatea este un drept fundamental uman. Însă suntem cu adevărat liberi doar în momentul în care ne exercităm acest drept, restul sunt iluzii.


libertatea-este-un-drept-fundamental-uman-Însă-suntem-cu-adevărat-liberi-doar-în-momentul-în-care-ne-exercităm-acest-drept-restul-sunt-iluzii
taher sonulibertateaesteundreptfundamentalumanÎnsăsuntemcuadevăratliberidoarînmomentulcareneexercitămacestdreptrestulsuntiluziilibertatea esteeste unun dreptdrept fundamentalfundamental umanÎnsă suntemsuntem cucu adevăratadevărat liberiliberi doardoar înîn momentulmomentul înîn carecare nene exercitămexercităm acestacest dreptrestul suntsunt iluziilibertatea este uneste un dreptun drept fundamentaldrept fundamental umanÎnsă suntem cusuntem cu adevăratcu adevărat liberiadevărat liberi doarliberi doar îndoar în momentulîn momentul înmomentul în careîn care necare ne exercitămne exercităm acestexercităm acest dreptrestul sunt iluziilibertatea este un drepteste un drept fundamentalun drept fundamental umanÎnsă suntem cu adevăratsuntem cu adevărat libericu adevărat liberi doaradevărat liberi doar înliberi doar în momentuldoar în momentul înîn momentul în caremomentul în care neîn care ne exercitămcare ne exercităm acestne exercităm acest dreptlibertatea este un drept fundamentaleste un drept fundamental umanÎnsă suntem cu adevărat liberisuntem cu adevărat liberi doarcu adevărat liberi doar înadevărat liberi doar în momentulliberi doar în momentul îndoar în momentul în careîn momentul în care nemomentul în care ne exercitămîn care ne exercităm acestcare ne exercităm acest drept

Ne simţim liberi din momentul în care ne declinăm orice drept asupra altuia.Prezentul este acel moment din afara timpului care uneşte trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la conştiinţă pentru ca momentul să devină real. Trecutul şi viitorul sunt însă iluzii.Libertatea este un drept al omului pe care-l câştigă doar în clipa jertfirii.Sigurele lucruri care ne aparţin cu adevărat sunt visele şi libertatea de a ne trăi viaţa aşa cum găsim de cuviinţă să facem, restul e doar un împrumut.Primul drept al fiecărui francez este libertatea, dar situaţia lui reală este sclavia, deoarece săracul nu-şi poate câştiga existenţa decât printr-o muncă de rob. Dacă ar vrea să se folosească de preţioasa lui libertate, ar trebui să moară de foame. Într-un cuvânt, libertatea este un cuvânt gol, iar dreptul celui puternic rămâne un drept care stă mai presus de toate legile.Este evident: societatea nu a găsit încă modul de organizare care să satisfacă cu adevărat raportul dintre individ şi societate. Dacă la nivelul adevărului suntem în situaţia de a alege mai binele dintre două forme de bine, la nivelul realului suntem aproape totdeauna puşi în situaţia de a alege pe cel mai puţin rău dintre două rele. Dar starea de confuzie ca şi incertitudinea sunt atât de mari, încât în momentul în care trebuie efectiv să alegem... dăm cu banul. Binele există cu certitudine numai în adevar. Dar dacă în real individul se îndepărtează de propriul adevăr, binele rămâne doar o iluzie. Iar existenţa devine un joc al incertitudinilor: din iluzii se nasc idealuri, iar idealurile nasc iluzii.