La meteo se-anunţă ger,Cer în genunchi ceva căldurăDe la al meu calorifer,Dar fieru-i fier şi nu se-ndură.


la-meteo-se-anunţă-gercer-în-genunchi-ceva-căldurăde-al-meu-caloriferdar-fieru-i-fier-şi-nu-se-ndură
ion munteanumeteoseanunţăgercerîngenunchicevacăldurădealmeucaloriferdarfieruifierşinusendurăla meteoîn genunchigenunchi cevaceva căldurădecăldurăde lala alal meufier şişi nuîn genunchi cevagenunchi ceva căldurădeceva căldurăde lacăldurăde la alla al meufier şi nuîn genunchi ceva căldurădegenunchi ceva căldurăde laceva căldurăde la alcăldurăde la al meuîn genunchi ceva căldurăde lagenunchi ceva căldurăde la alceva căldurăde la al meu

Viaţa este o durereCe se-ndură pân-la moarte,El o-ndură în tăcereCă îl doare-n... altă parte.Să-şi lase-amantul tinerel?Pentru ăst' soţ, ea nu se-ndură!O fi el gros la portofel,Dar şi la burtă-i... pe măsură.În orice legendă există sămânţaViitorului, is not?Rugi de iertare se lasă pe iarba cerului.Iar mormântul meu aşteaptă la margine, aproape de gard, de mersul tramvaielor. Într-o noapte cimitirul dispăru, se spuneCă ar fi zburat la cer. Mormântul meu – ioc. Iar eu mă plimb liber, fără baston, barbă, Carte de rugăciuni, deşi nu am deschis-oPână acum. Parcă nimeni numai crede în moarte. Toţi vor să ajungă în cer vii şi nevătămaţi. Cică un sfârşit tot există, cam ascuns, Bătrânii ne spun ceea ce-i dor, dar Nu ne anunţă la timp despre moarte, De n-am fi atât de autonomi, eu cred Că nimeni nu ar muri, din solidaritate, Suntem toţi o materie şi un spirit, Ce atâta autonomie trupească, O bătrână în cârje, alaltăieri s-a prefăcut într-un înger cu aripi,Bărbaţii se odihnesc din belşug, uitându-se la cer şi nefăcând nimic. Femeile intră în biserici şi se odihnesc în genunchi.Eu ce-o să fac, de data asta,Când iarna–aduce-atâta ger;S-o încălzesc va vrea nevasta,Dar nu mai am... calorifer.- Al meu, nu-i prea înţelept.- Al meu, sprinten şi deştept.- Dar unde-i, că-l văd prea rar?- Tot la penitenciar.