Identitatea mea, confesiunea mea, modul în care mă raportez la religie este absolut personal şi intim. Nu le comentez, nu le afişez, nu caut motivaţii personale şi nu induc ideile mele religioase în proiectele teatrului.


identitatea-mea-confesiunea-mea-modul-în-care-mă-raportez-religie-este-absolut-personal-şi-intim-nu-comentez-nu-afişez-nu-caut-motivaţii
maia morgensternidentitateameaconfesiuneamodulîncareraportezreligieesteabsolutpersonalşiintimnucomenteznuafişezcautmotivaţiipersonaleinducideilemelereligioaseproiecteleteatruluiidentitatea meaconfesiunea meamodul înîn carecare mămă raportezraportez lala religiereligie esteeste absolutabsolut personalpersonal şişi intimnu lele comenteznu lele afişeznu cautcaut motivaţiimotivaţii personalepersonale şişi nunu inducinduc ideileideile melemele religioasereligioase înîn proiecteleproiectele teatruluimodul în careîn care măcare mă raportezmă raportez laraportez la religiela religie estereligie este absoluteste absolut personalabsolut personal şipersonal şi intimnu le comenteznu le afişeznu caut motivaţiicaut motivaţii personalemotivaţii personale şipersonale şi nuşi nu inducnu induc ideileinduc ideile meleideile mele religioasemele religioase înreligioase în proiecteleîn proiectele teatrului

Mă simt adeseori Personal, n-am avut de-a face cu nimic din toate astea. Treaba mea era să observ şi să raportez. Vina mea este obedienţa. Remuşcările sunt pentru copii.Cât despre mine, în slaba măsură a puterilor mele,, mă desfătez citind cărţi şi le dau credinţa mea, şi plină de încredere; şi în inima mea le răsfrâng. Atât de cordial, că nu e petrecere care să mă facă să-mi părăsesc cărţile. Afară numai, desigur, când luna Mai soseşte şi aud păsările cântând şi florile încep să crească. Atunci, adio cărţile şi zelul meu.D-le Eminescu, să nu ţi se pară amară scrisoarea mea, e departe de-a reflecta ura, regretul, mustrarea de cuget, groaza de care mă simt cuprinsă, numai când gândesc la sumedeniile de minciuni pe care ai avut curajul de a mi le debita, la iezuitica ipocrizie, la intenţiunea bine meditată şi bine premeditată cu care m-ai făcut (abuzând de încrederea mea) să devin o groază pentru toată lumea, căci m-ai făcut ca fără ruşine să afişez relaţia mea cu D-ta şi multe altele pe care de mai ai puţină conştiinţă trebuie să te îngrozeşti când îţi vei aduce aminte de ele, şi care îţi mai repet nu le-ai făcut decât cu scopul să-ţi baţi joc de mine şi din cât eram de nenorocită să mă faci astfel încât să-mi vie nebuneală.Viaţa mea – personalitatea mea, obiceiurile mele, felul în care vorbesc – este o combinaţie din cărţile pe care am ales să le citesc, oamenii pe care am ales să-i ascult şi gândurile pe care am ales să le tolerez în mintea mea.Nu cunoscusem încă amorul, zilele mele treceau liniştite şi monotone: tu venişi şi mă învăţaşi a iubi... Acu nu mai este fericire pentru mine... fericirea mea nu mai este a mea, ci a ta; precum tinereţile, graţiile, cugetările mele sunt ale tale, ca să te dezmierde şi să le fărâmi sub picioare-ţi.