Iartă-mi, Doamne, ticăloşiaDe a-mi suporta propria ticăloşie, ca şi pe a altora, Trădarea şi falsa prietenie, dă-mi răbdarea de a ascultaVocea şarpelui. Fericirea? Dă-mi fericirea nefericirii. Orice pe lumea aceasta are un sfârşit. Domnul, doamnă, mirosiţi a toamnă. Duduie, duduie, iubeşti o statuie, Un inginer de aur şi fier, Domnul doctor, chemaţi-l pe Proctor, Tinere, ginere, nu ai reţinere, Lasă mireasa, cuvântu-i melasa, Oaspeţii cântă, aiurea, pe lângă,Hei, ospătar, adu un homar, Ori un homer, un dalembert,Bună dimim"neaţa, tavarăşa Ratza,Sal"tare, bărbate, ia-o la spate, Adio, tataie, primeşti şi-o bătaie,, La revedere din Belvedere, Ne-aşteaptă iubirea şi monastirea, Comnplice şi martor, mi-eşti frate şi tartor, - Borcanul cu Citate

Iartă-mi, Doamne, ticăloşiaDe a-mi suporta propria ticăloşie, ca şi pe a altora, Trădarea şi falsa prietenie, dă-mi răbdarea de a ascultaVocea şarpelui. Fericirea? Dă-mi fericirea nefericirii. Orice pe lumea aceasta are un sfârşit. Domnul, doamnă, mirosiţi a toamnă. Duduie, duduie, iubeşti o statuie, Un inginer de aur şi fier, Domnul doctor, chemaţi-l pe Proctor, Tinere, ginere, nu ai reţinere, Lasă mireasa, cuvântu-i melasa, Oaspeţii cântă, aiurea, pe lângă,Hei, ospătar, adu un homar, Ori un homer, un dalembert,Bună dimim


iartă-mi-doamne-ticăloşiade-a-mi-suporta-propria-ticăloşie-ca-şi-pe-a-altora-trădarea-şi-falsa-prietenie-dă-mi-răbdarea-de-a-ascultavocea
boris marian mehriartămidoamneticăloşiadeamisuportapropriaticăloşiecaşipealtoratrădareafalsaprieteniedămirăbdareadeascultavoceaşarpeluifericireadămifericireanefericiriioricelumeaaceastaareunsfârşitdomnuldoamnămirosiţitoamnăduduieduduieiubeştistatuieuningineraurfierdomnuldoctorchemaţilproctortinereginerenuaireţinerelasămireasacuvântuimelasaoaspeţiicântăaiurealângăheiospătaraduhomarorihomerdalembertbunădimimneaţatavarăşaratzasaltarebărbateiaospateadiotataieprimeştişiobătaierevederedinbelvedereneaşteaptăiubireamonastireacomnplicemartormieştifratetartorsuporta propriapropria ticăloşieca şişi petrădarea şişi falsafalsa prietenierăbdarea deascultavocea şarpeluifericirea nefericiriiorice pepe lumealumea aceastaaceasta areare unun sfârşitiubeşti oo statuieun ingineringiner dede auraur şişi fierdomnul doctorpe proctornu aiai reţinerelasă mireasaoaspeţii cântăadu unun homarori unun homerla spatela revedererevedere dindin belvedereiubirea şişi monastireacomnplice şişi martorfrate şişi tartorsuporta propria ticăloşieca şi pepe a altoratrădarea şi falsaşi falsa prieteniede a ascultavoceaa ascultavocea şarpeluiorice pe lumeape lumea aceastalumea aceasta areaceasta are unare un sfârşitmirosiţi a toamnăiubeşti o statuieun inginer deinginer de aurde aur şiaur şi fiernu ai reţinereadu un homarori un homerla revedere dinrevedere din belvedereiubirea şi monastireacomnplice şi martorfrate şi tartor

Dă-mi, Doamne,Disperarea arcaşului,Din faţa mistreţului cu colţii de oţel,Dă-mi umbra vieţii-nfrânte,A omului pe faţa oceanului pustiu,Naufragiat în el... În clipele slăbite,De crez şi de dorinţă,Dă-mi, Doamne... Dar lasă-mi putereaCredinţei!Doamne, când semenu-mi pleacă la Tine, M-aş vârî ca-n-tr-o grotă-n lăuntru-mi durut... ! Mi-e, oare, oprit să-l mai văd? E totul pierdut?... Dar firea-mi vrăjmaşă mi-aduce-n priviri,O piatră-azvârlită de el, într-un suflet... Şi-un geamăt... de miel... ! Şi totu-i pierdut... !Căci, singurul lucru ce-l dor c-a pierit E, că n-a grăbit să-mi ofere-un Cu vorba-mi strâmbă şi pripităEu ştiu că te-am rănit spunândCă mi-ai luat şi grai şi pităŞi-ai năvălit pe-al meu pamânt.În vremea putredă şi goalăPe mine, frate, cum să-ţi spun,Pe mine m-au minţit la şcoalăCă-mi eşti duşman, nu frate bun.Din Basarabia vă scriu, Dulci fraţi de dincolo de Prut.Vă scriu cum pot şi prea târziu,Mi-e dor de voi si vă sărut.Credeam ca un noroc e plaga,Un bine graiul cel sluţit.Citesc azi pe Arghezi, BlagaCe tare, Doamne,-am fost minţit!Cu pocăinţă nesfârşităMă rog iubitului Isus Să-mi ierte vorba rătăcităCe despre tine, frate,-am spus.Să nu ratezi vreo binecuvântare! Într-o zi un om a şoptit: Un vânt sărat, care mi-a amintit iar de Constanţa, m-a oprit în loc. Ca o linie puternică la orizont, mi-a apărut marea, imensă, verzuie ca jadul şi umflată ca o respiraţie uriaşă. Am privit cu ochii deschişi, însetaţi, dornici s-o cuprindă toată. Era o lumina involtă şi un aer limpede şi tare, pe care mi se părea că l-aş putea pipăi. Parcă niciodată nu fusese furtună. O pulbere de aur aprins juca între cerul înalt şi marea grea.Mi-a fost dor de toamnă;De frunza ruginie,De struguri copţi din vie,Mi-a fost dor de ploaiaCare cade pe caldarâmuriŞi de păsările care se duc rânduri, rânduri.Mi-a fost dor de tine, iubirea meaDe mult uitată,Şi de nucul falnic care la poartă mă aşteaptă.Mi-a fost dor de tine, toamnă aurie, ca să pot aşterne versuriNostalgice pe hârtie.