E steaua care n-a apusŞi-n ciuda minţilor şireteLuceafărul rămâne sus –În timp ce plouă cu comete!


e-steaua-care-n-a-apusŞi-n-ciuda-minţilor-şireteluceafărul-rămâne-sus-În-timp-plouă-cu-comete
victor macarevicisteauacarenaapusŞinciudaminţilorşireteluceafărulrămânesus–Întimpplouăcucometee steauasteaua careciuda minţilorşireteluceafărul rămânerămâne sussus –În–În timptimp cece plouăplouă cucu cometee steaua careciuda minţilor şireteluceafărulminţilor şireteluceafărul rămâneşireteluceafărul rămâne susrămâne sus –Însus –În timp–În timp cetimp ce plouăce plouă cuplouă cu cometeciuda minţilor şireteluceafărul rămâneminţilor şireteluceafărul rămâne susşireteluceafărul rămâne sus –Înrămâne sus –În timpsus –În timp ce–În timp ce plouătimp ce plouă cuce plouă cu cometeciuda minţilor şireteluceafărul rămâne susminţilor şireteluceafărul rămâne sus –Înşireteluceafărul rămâne sus –În timprămâne sus –În timp cesus –În timp ce plouă–În timp ce plouă cutimp ce plouă cu comete

Ei spun că steaua ţi-a apusŞi nu sunt drepţi cu tine,Pe cerul literelor sus,Nici răsăriseşi bine.Plouă pe şesuri, plouă prin păduri,Plouă-n Regatul Ţărilor De Jos.La noi, speram că va fi timp frumos,Dar plouă de trei zile cu... facturi.În ciuda bolilor, în ciuda arhi-duşmanului care e tristeţea, poţi rămâne viu mult timp după data sau vârsta obişnuită a dezintegrării dacă nu te temi de schimbare, dacă ai o curiozitate intelectuală insaţiabilă, dacă eşti interesat de lucruri mari şi dacă lucrurile mici te fac fericit.În ciuda bolii, chiar şi în ciuda inamicului numărul unu numit tristeţe, o persoană poate rămâne în viaţă cu mult după momentul în care începe să îmbătrânească, cu condiţia să nu îi fie teamă de schimbare, să aibă o curiozitate intelectuală greu de saturat şi să fie interesat de lucrurile măreţe, fiind în acelaşi timp şi fericit cu micile bucurii ale vieţii.Plouă în mine, mai mult decât ştii, mă plouă rostiri, cuvinte curate, sculptată în ceaţă, mi-este ruga să vii, pe frunte mă plouă, iubire... păcate.Mă plouă cărarea ce-mi ştie suspinul, nerăspunsuri din taină, la întrebări tot mai multe, pe trup din cişmea, ne plouă destinul, când lumi amintire se-aşează s-asculte.Mă plouă o viaţă, mă plouă un cânt, îmi plouă pământul, colindul aiurea, mă plouă cu îngeri, cu frunze de vânt, mă plouă şi macii... dar mă iartă pădurea.Toţi suntem legaţi, în fine,De-un ideal şi steaua sa:De-i steaua, sus! E foarte bine,Dar şi-n coniac de-s... câteva!