E prima oară când întind mâinileşi strâng fulgii spre tâmple... albe amintirifrigul mă strânge în braţese frâng cuvintele în douăcad stele pe pământîn paşii fără drumdin iarna tao lacrimă îngheţatăse prelingeîncărcată de doruri trecutese reflectă în imaginipe chipul plin de ninsoarepicături desprinsedin sufletcalc pe umbre albastrescufund tristeţeaîn norii de fumlas timpul să vorbească.


e-prima-oară-când-întind-mâinileşi-strâng-fulgii-spre-tâmple-albe-amintirifrigul-mă-strânge-în-braţese-frâng-cuvintele-în-douăcad
maria ciobotariuprimaoarăcândîntindmâinileşistrângfulgiispretâmplealbeamintirifrigulstrângeînbraţesefrângcuvinteledouăcadstelepepământînpaşiifărădrumdiniarnataolacrimăîngheţatăseprelingeîncărcatădedoruritrecutesereflectăimaginipechipulplinninsoarepicăturidesprinsedinsufletcalcumbrealbastrescufundtristeţeaînnoriifumlastimpulvorbeascăe primaprima oarăoară cândcând întindîntind mâinileşimâinileşi strângstrâng fulgiifulgii sprespre tâmpletâmple albealbe amintirifrigulamintirifrigul mămă strângestrânge înîn braţesebraţese frângfrâng cuvintelecuvintele înîn douăcaddouăcad stelestele pepe pământînpământîn paşiipaşii fărăfără drumdindrumdin iarnaiarna taotao lacrimălacrimă îngheţatăseîngheţatăse prelingeîncărcatăprelingeîncărcată dede doruridoruri trecutesetrecutese reflectăreflectă înîn imaginipeimaginipe chipulchipul plinplin dede ninsoarepicăturininsoarepicături desprinsedindesprinsedin sufletcalcsufletcalc pepe umbreumbre albastrescufundalbastrescufund tristeţeaîntristeţeaîn noriinorii dede fumlasfumlas timpultimpul săsă vorbeascăe prima oarăprima oară cândoară când întindcând întind mâinileşiîntind mâinileşi strângmâinileşi strâng fulgiistrâng fulgii sprefulgii spre tâmplespre tâmple albetâmple albe amintirifrigulalbe amintirifrigul măamintirifrigul mă strângemă strânge înstrânge în braţeseîn braţese frângbraţese frâng cuvintelefrâng cuvintele încuvintele în douăcadîn douăcad steledouăcad stele pestele pe pământînpe pământîn paşiipământîn paşii fărăpaşii fără drumdinfără drumdin iarnadrumdin iarna taoiarna tao lacrimătao lacrimă îngheţatăselacrimă îngheţatăse prelingeîncărcatăîngheţatăse prelingeîncărcată deprelingeîncărcată de doruride doruri trecutesedoruri trecutese reflectătrecutese reflectă înreflectă în imaginipeîn imaginipe chipulimaginipe chipul plinchipul plin deplin de ninsoarepicăturide ninsoarepicături desprinsedinninsoarepicături desprinsedin sufletcalcdesprinsedin sufletcalc pesufletcalc pe umbrepe umbre albastrescufundumbre albastrescufund tristeţeaînalbastrescufund tristeţeaîn noriitristeţeaîn norii denorii de fumlasde fumlas timpulfumlas timpul sătimpul să vorbească

printre lebede albe şi sub claruri de stele eu aştept, nu mai vine, visul viselor mele printre umbre de cetini, albăstrii-violete numai lebede albe, parcă-s umbre de feteTao reflectă etern Non-Acţiunea şi totuşi, nimic nu rămâne nefăcut de El. Dacă regele şi supuşii săi ar putea să practice Tao, toate fiinţele ar ajunge la ţinta lor rapid şi cu uşurinţă. Atunci, chiar dacă dorinţa de a acţiona nu este complet stinsă, în ei s-ar putea totuşi frâna spontan, datorită simplităţii fiinţei fără nume. Tao aduce lipsa de dorinţe. Fără dorinţe rezultă fericirea şi pacea. Astfel lumea se va îndrepta spre sine însăşi şi va putea atinge Absolutul.Prima oară când te-am văzutţi-am admirat buzele,a doua oară, mi-a plăcutsă-ţi descopăr adânca scânteie din ochi,a treia oară, am tinut un picmânuţele tale'ntra-le mele,a patra oară am fost fermecat,aşa de mult încat n-am mai rezistatşi buzele mele te-au sărutat.De-atunci, de când ne-am întâlnit,prima şi acum a mia oară,la teatru, în centru, sau în parcaceeaşi senzatie parcă,ca prima oară.Se duc spre miazăziatâtea păsări călătoareşi atâtea doruri plâng,în nopţi tomnatece,fremătătoare.Sub cer speriatde şuier de cocori, mă frâng şi ne-ncetat renasc şi mor de mii de ori.În crânge golşi nimeni nu mai vine,să-mi strângă pieptu-năbuşit,când de răcori,când de suspine.Se duc spre miazăziatâtea păsări călătoareO lacrimă…va cădea…pe chipul tău... Cu ea…vor retrăi momente eterne…când tu…şi eu…ne dăruiam iubirii noastre... căzând pe pământul rece…ca o picătura de ploaiece îşi trăieşte sfârşitul …vei gândi…la timpul împreună... vei iubi…fiecare lacrimă vărsată... ca o amintire de la mine... Iar tu…nu mă vei uita... cu fiecare plânset... uitarea va fi mai grea…Când citeşti prima oară ceva – e argint. A doua oară – aur, a treia oară – înţelepciune.