Deşi pare un obiect solid, cred că ai înţeles deja că, la fel ca toate obiectele aparent solide din natură, ghinda nu este decât


deşi-pare-un-obiect-solid-cred-că-ai-înţeles-deja-că-fel-ca-toate-obiectele-aparent-solide-din-natură-ghinda-nu-este-decât-o-masă-de-molecule
bob proctordeşipareunobiectsolidcredaiînţelesdejafelcatoateobiecteleaparentsolidedinnaturăghindanuestedecâtmasădemoleculecarevibreazăpeanumităfrecvenţădeşi parepare unun obiectobiect solidcred căcă aiai înţelesînţeles dejadeja căla felfel caca toatetoate obiecteleobiectele aparentaparent solidesolide dindin naturăghinda nunu esteeste decâto masămasă dede moleculemolecule carecare vibreazăvibrează pepe oo anumităanumită frecvenţădeşi pare unpare un obiectun obiect solidcred că aică ai înţelesai înţeles dejaînţeles deja căla fel cafel ca toateca toate obiecteletoate obiectele aparentobiectele aparent solideaparent solide dinsolide din naturăghinda nu estenu este decâto masă demasă de moleculede molecule caremolecule care vibreazăcare vibrează pevibrează pe ope o anumităo anumită frecvenţă

Toate lucrurile se află în vibraţie şi fiecare vibrează la propria frecvenţă.Care dintre cele două facultăţi este mai nobilă: raţiunea sau voinţa? Vorbind la modul absolut, raţiunea este o facultate mai nobilă, deoarece raţiunea posedă obiectul prin intermediul cunoaşterii, îl conţine prin asimilare mentală, în timp ce voinţa tinde spre obiect ca formă externă şi este mai bine să posezi perfecţiunea obiectului în sine decât să tinzi spre el ca obiect ce există în afara ta. Aşadar, în privinţa obiectelor fizice, a le cunoaşte este mai bine şi mai nobil decât a le dori, deoarece prin cunoaştere posedăm în noi înşine formele acestor obiecte, iar formele respective există într-un fel mai nobil în sufletul raţional decât în obiectele fizice. Pe de altă parte, deşi a poseda un obiect prin raţiune este, în sine, mult mai bine decât a tinde spre el prin dorinţă, în anumite privinţe, voinţa poate fi mai nobilă decât raţiunea, datorită unor motive accidentale.Partea pe care am înţeles-o e minunată şi îndrăznesc să cred că e la fel şi cea pe care n-am înţeles-o; dar este nevoie de un cufundător din Delos spre a înţelege totul.Falsurile sunt la fel de importante ca şi documentele autentice şi operele de artă originale, iar copiile sunt la fel de valoroase ca şi originalele; că fac parte integrantă din procesul evoluţiei şi că fără acestea n-ar exista nimic. De pildă, bacteriile sunt deosebit de importante în natură, deşi nouă ne sunt dăunătoare, deoarece ne provoacă angina purulentă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu vulturii hoitari, cu toate celelalte lucruri din natură.Nimic nu este ca nimic altceva. Cu alte cuvinte, nimic nu este identic cu nimic altceva. Aşa că, toate obiectele şi evenimentele sunt unice, dar gânditorii care verbalizează când privesc realitatea categorizează şi identifică ceea ce văd; ca să facă asta ei exagerează asemănările şi ignoră diferenţele şi în acest fel, în loc să caute după unicitate, ei forţează obiectele în categoriile din minţile lor.Ce este ghinda decât stejarul care şi-a pierdut crengile, frunzele, trunchiul şi rădăcinile, adică toate organele, formele, particularităţile, dar care s-a concentrat în esenţa lui, în forma figurativă care poate recuceri totul?