Dacă treci râul Selenei se face pare că sara Deşi-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ţine. E-o sară frumoasă - adormită deşi este ziuă. Aerul ea vioriu, miroasele florilor mândreAdormitor se ridică din oştile florilor mândre; Într-un codru măreţ, unde arbor legat e de arbor, De liane ce spânzură-n aer snopii de flori,Unde prin vechii copaci-şi fac albinele stupii sălbateci, Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,Cu de ghirlănzi uriaşe copaci, din a lor rădăcine Până la vârfii din nori cu liane încolăciţi-s,Care cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă. Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă şi verde Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină.Mari cireşi cu boabele negre, cu frunza lor verde, Crengile-ndoaie de greul dulcilor; negrelor boabe, Mari, cu merele roşii ca faţa cea dulce-a Aurorei, Mişcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade; Iară pe marginea mândrei grădini înălţată-i în huciuriViţa de vie cu frunza întoarsă ce umbră doreşte


dacă-treci-râul-selenei-se-face-pare-că-sara-deşi-ntr-a-soarelui-lume-eternă-noapte-nu-ţine-e-o-sară-frumoasă-adormită-deşi-este-ziuă
mihai eminescudacătrecirâulseleneisefaceparesaradeşintrasoareluilumeeternănoaptenuţineeosarăfrumoasăadormitădeşiesteziuăaeruleavioriumiroaseleflorilormândreadormitorridicădinoştilemândreÎntruncodrumăreţundearborlegatdearbordelianespânzurănaersnopiifloriundeprinvechiicopacişifacalbinelestupiisălbateciplinifagurimierecurgecaaurunsoarecughirlănziuriaşecopacilorrădăcinepânăvârfiinoricuîncolăciţiscaresnopifloriinconjoarămărirealengroapăcodripătrunzidaideovaleşiverdepealcăreiadealîntindemândrăgrădinămaricireşiboabelenegrefrunzaverdecrengilendoaiegreuldulcilornegrelorboabemarimereleroşiifaţaceadulceaauroreimişcăînvântfrumoaselemariodoranteleroadeiarăpemargineamândreigrădiniînălţatăihuciuriviţavieîntoarsăumbrădoreştedacă trecitreci râulrâul seleneiselenei sese faceface parepare căcă sarasoarelui lumelume eternăeternă noaptenoapte nunu ţinesară frumoasăfrumoasăadormităadormită deşideşi esteeste ziuăaerul eaea vioriumiroasele florilorse ridicăridică dindin oştileoştile florilorcodru măreţunde arborlegat ee dede arborde lianeliane ceaer snopiisnopii deprin vechiifac albinelealbinele stupiistupii sălbateciplini dede fagurifaguri dede mierece curgecurge cade ghirlănzighirlănzi uriaşeuriaşe copacirădăcine pânăpână lala vârfiivârfii dindin norinori cucu lianecu snopisnopi dede floridacă prinprin codricodri pătrunzipătrunzi daivale frumoasăfrumoasă şişi verdecăreia dealdeal sese întindeîntinde oo mândrăcireşi cucu boabeleboabele negrecu frunzafrunza lorde greulgreul dulcilorcu merelemerele roşiiroşii caca faţafaţa ceamişcă înîn vântvânt frumoaseleodorantele roadeiară pepe margineamarginea mândreimândrei grădiniîn huciuriviţahuciuriviţa dede vievie cucu frunzafrunza întoarsăîntoarsă cece umbrăumbră doreştedacă treci râultreci râul seleneirâul selenei seselenei se facese face pareface pare căpare că sarasoarelui lume eternălume eternă noapteeternă noapte nunoapte nu ţinesară frumoasăadormită deşiadormită deşi estedeşi este ziuăaerul ea vioriumiroasele florilor mândreadormitorflorilor mândreadormitor semândreadormitor se ridicăse ridică dinridică din oştiledin oştile floriloroştile florilor mândreunde arbor legatarbor legat elegat e dee de arborde liane ceaer snopii defac albinele stupiialbinele stupii sălbateciplini de faguride faguri defaguri de mierece curge cade ghirlănzi uriaşeghirlănzi uriaşe copacidin a lora lor rădăcinelor rădăcine pânărădăcine până lapână la vârfiila vârfii dinvârfii din noridin nori cunori cu lianecu snopi desnopi de floridacă prin codriprin codri pătrunzicodri pătrunzi daivale frumoasă şifrumoasă şi verdecăreia deal sedeal se întindese întinde oîntinde o mândrăcireşi cu boabelecu boabele negrecu frunza lorfrunza lor verdede greul dulcilorcu merele roşiimerele roşii caroşii ca faţaca faţa ceamişcă în vântîn vânt frumoaseleiară pe margineape marginea mândreimarginea mândrei grădiniîn huciuriviţa dehuciuriviţa de viede vie cuvie cu frunzacu frunza întoarsăfrunza întoarsă ceîntoarsă ce umbrăce umbră doreşte

Iubitul meu, e Luna plinăIar basmul suie-n Ceruri noriTu vânt îmi eşti, eu sunt grădină,Cu ecuaţii roz... de flori... Îmi curgi prin lujer verde chinulÎmi pui în sânge rădăciniEu sorb din suflul tău veninul,Mi-amesteci iarba cu ciuliniRespir, mă cerţi, m-adormi buimacăŞi mă alinţi încetişor;te strig, mă cânţi, m-alungi, ce dacăam chipul roşu de bujor... Cu suflul şoaptelor din urmă-câte grădini n-ai frânt aşa?Şi-n palma ta cresc ţepi ce curmăParfumul meu, de catifeaPe boabe mari de rouă-n geneJoci miza ta, pierdută ieriŞi treci pe trupul meu aleneNecunoscutele sa-mi ceri...Miradoniz avea palat de stânci. Drept streşină era un codru vechi Şi colonadele erau de munţi în şir, Ce negri de bazalt se înşirau,Pe când deasupra, streşina antică,Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt, O vale-adâncă ce-ngropa în codri,Vechi ca pământul, jumeta din munte, Mâncând cu trunchii rupţi scările negre De stînci, care duceau sus în palat O vale-adâncă şi întinsă, lungă,Tăiată de un fluviu adînc, bătrân, Ce pe-a lui spate văluroase pare A duce insulele ce le are-n el ­O vale cât o ţară e grădina Castelului Miradoniz.Iar în castel de treci prin colonade, Dai de înalte hale cu plafondul Lor negru strălucit şi cu păduri De flori. Păduri cărora florileÎntr-o zi de vară, lină, călduroasă,Răspândind în vale umbră răcoroasă,Frunzele pe arbor vesel dănţuiauŞi cu zefiraşii astfel se şopteau:— Dulce e viaţa frunzelor, când ele,De rouă lucinde, mândre, tinerele,Lumea înverzescŞi o răcoresc.Călătorul pacinic, obosit de cale,Oricând se arată în a noastră vale,Sub arbor el stăRepaos de-şi dă.Mândre fetişoare locul vin să prindă,Vrând la umbra noastră hora să întindă;Şi cel păstoraşLe cântă de jale-n al său fluieraş.Iar de primăvară, chiar privighetoarea,Cântăreaţa văii, cea fermecătoare,În desimea noastră mult s-a răsfăţatŞi ne-a tot cântat.Cumva, am crezut mereu că urmele tale prin lumea asta se măsoară în numărul de oameni care te aşteaptă să te întorci undeva. La gară, la aeroport, în gând. De asta şi întrebarea Dacă florile vă fascinează prin frumusetea lor plină de taine, oferiti-vă alese momente de plăcere atunci cand ele înfloresc şi mergeţi pentru a vă plimba în grădinile publice sau în locurile în care există flori din abundenţă. Veţi putea, în felul acesta, să admiraţi veritabile opere de artă care există în natură şi totodată vă veţi încărca subtil cu multe energii subtile paradisiace care sunt vehiculate într-un mod ocult prin intermediul fiecărei flori. Pentru femei, contemplarea constantă a florilor are un efect afrodisiac.Verde-marin, verde-marin,mă fascinează prima oarăprivirea ta cu iz felince lacomă se înfioară.Se-agaţă de obrazu-mi fin,de catifeaua mâinii albe,de sânii mei ca flori de crinşi de mărgeanul gurii-n salbe.Urechea mi-o încânţi şoptitşi ca un şarpe mă-mpresori,m-atragi în jocul născocitcu braţe pline de fiori.Verde-marin, verde-marin,cu o mişcare ca-ntr-o doară,Verde-marin, verde marin,mătasea de pe trup coboară.Din toate părţile păcatulne copleşeşte, ne vâneazăşi clipa, strâns bătând din aripi,deasupra noastră aiurează.