Dacă ne invadează tristeţea, regretul pentru ceea ce nu am trăit, trebuie s-o luăm în considerare, pentru ca, traversând-o, să găsim calmul. Aceasta poate fi ceva foarte dureros dar numai traversând-o putem ajunge la pacea veritabilă. Dacă ne facem c-o ignorăm, această tristeţe ne va ajunge din urmă sau se va traduce printr-o insatisfacţie sau nelinişte difuză.


dacă-ne-invadează-tristeţea-regretul-pentru-ceea-nu-am-trăit-trebuie-s-o-luăm-în-considerare-pentru-ca-traversând-o-să-găsim-calmul-aceasta
anselm grundacăneinvadeazătristeţearegretulpentruceeanuamtrăittrebuiesoluămînconsiderarecatraversândogăsimcalmulaceastapoateficevafoartedurerosdarnumaitraversândoputemajungepaceaveritabilăfacemcoignorămaceastătristeţevadinurmăsausetraduceprintroinsatisfacţieneliniştedifuzădacă nene invadeazăinvadează tristeţearegretul pentrupentru ceeaceea cece nunu amam trăitluăm înîn considerarepentru casă găsimgăsim calmulaceasta poatepoate fifi cevaceva foartefoarte durerosdureros dardar numaiputem ajungeajunge lala paceapacea veritabilădacă nene facemaceastă tristeţetristeţe nene vava ajungeajunge dindin urmăurmă sausau sese vava traduceinsatisfacţie sausau neliniştenelinişte difuzădacă ne invadeazăne invadează tristeţearegretul pentru ceeapentru ceea ceceea ce nuce nu amnu am trăitluăm în consideraresă găsim calmulaceasta poate fipoate fi cevafi ceva foarteceva foarte durerosfoarte dureros dardureros dar numaiputem ajunge laajunge la paceala pacea veritabilădacă ne facemaceastă tristeţe netristeţe ne vane va ajungeva ajunge dinajunge din urmădin urmă sauurmă sau sesau se vase va traduceinsatisfacţie sau neliniştesau nelinişte difuză

Pentru a ajunge vedetă trebuie să ai ceva al tău, care să te diferenţieze de ceilalţi. Dacă nu ai un atu de la natură, inventează-l, exersează-l şi încearcă să te simţi bine cu acest ceva unic, pe care numai tu îl poţi dărui publicului. Altfel spus, publicul trebuie să te iubească pentru ceva ce îţi aparţine. Trebuie să fii confortabil cu ceea ce faci şi să nu pari fals sau forţat în nicio împrejurare. E greu? Cu siguranţă. Dar merită!Gloria şi ruşinea sunt nedespărţite de teamă. Onoarea şi nenorocirea sunt nedespărţite de personalitate. Ce se înţelege de fapt prin aceasta? Gloria este un lucru demn de dispreţuit, căci atunci când o ai te cuprinde teama să nu o pierzi; tot astfel eşti cuprins de nelinişte când nu o ai. De aceea se spune că gloria şi ruşinea sunt nedespărţite de teamă. Putem socoti că avem ceea ce ne vine ca fericire sau nenorocire pentru că avem personalitate. Dacă am fi detaşaţi şi separaţi de ea, în ce fel ne-ar mai ajunge nenorocirea? Iată pentru ce, dacă principele cinsteşte lumea ca pe el însuşi, poate lua parte la conducerea ei, dacă o iubeşte ca pe el însuşi, este demn să o cârmuiască.Mustrarea de cuget este un soi de tristeţe care provine din îndoiala noastră că un lucru pe care îl facem sau l-am făcut nu este bun. Ea presupune neapărat îndoiala. Căci dacă am avea deplină siguranţă că ceea ce facem este rău, ne-am abţine de la a face acest lucru, pentru că voinţa aspiră numai spre lucruri care au măcar aparenţa că sunt bune. Iar dacă am fi siguri că ceea ce am şi făcut este rău, am simţi căinţă, iar nu numai mustrare de cuget. Dar rolul acestei pasiuni constă în a ne face să cercetăm dacă lucrul de care ne îndoim este bun sau nu şi a ne împiedica de a-l mai face altădată, cât timp nu ne-am asigurat că este bun. Dar întrucât ea presupune răul, cel mai bine ar fi să nu avem niciodată prilejul de a o simţi. O putem de altfel preveni prin aceleaşi mijloace prin care ne putem lipsi de nehotărâre.Fiecare suflet creează pentru el însuşi exact acei oameni, evenimente şi împrejurări de care are nevoie ca să îndeplinească ceea ce doreşte să îndeplinească. Cu alte cuvinte, nimeni nu este ''dezavantajat'' dacă luăm în considerare ceea ce sufletul doreşte să realizeze. De exemplu, sufletul poate să dorească să lucreze cu un corp handicapat, sau într-o societate represivă, sau în condiţiile de constrângere politică sau economică enormă, pentru a i se oferi condiţiile necesare să realizeze ceea ce a hotărât dinainte. Vedem că oamenii se confruntă cu Slabă răsplată, dacă un tânăr în care am investit ceva ajunge în cele din urmă poet. O biată serenadă de un sfert de oră pentru un serviciu de ani de zile. Părinţii care observă că băiatul lor vrea să devină poet de profesie ar trebui să-l biciuiască până când se lasă de versuri sau până când ajunge mare poet.Soţul meu şi cu mine nu ştim dacă să ne luăm un câine sau să facem un copil. Nu ne putem decide, încă, dacă vrem să ne ruinăm canapeaua sau viaţa.