Dacă ne invadează tristeţea, regretul pentru ceea ce nu am trăit, trebuie s-o luăm în considerare, pentru ca, traversând-o, să găsim calmul. Aceasta poate fi ceva foarte dureros dar numai traversând-o putem ajunge la pacea veritabilă. Dacă ne facem c-o ignorăm, această tristeţe ne va ajunge din urmă sau se va traduce printr-o insatisfacţie sau nelinişte difuză.


dacă-ne-invadează-tristeţea-regretul-pentru-ceea-nu-am-trăit-trebuie-s-o-luăm-în-considerare-pentru-ca-traversând-o-să-găsim-calmul-aceasta
anselm grundacăneinvadeazătristeţearegretulpentruceeanuamtrăittrebuiesoluămînconsiderarecatraversândogăsimcalmulaceastapoateficevafoartedurerosdarnumaitraversândoputemajungepaceaveritabilăfacemcoignorămaceastătristeţevadinurmăsausetraduceprintroinsatisfacţieneliniştedifuzădacă nene invadeazăinvadează tristeţearegretul pentrupentru ceeaceea cece nunu amam trăitluăm înîn considerarepentru casă găsimgăsim calmulaceasta poatepoate fifi cevaceva foartefoarte durerosdureros dardar numaiputem ajungeajunge lala paceapacea veritabilădacă nene facemaceastă tristeţetristeţe nene vava ajungeajunge dindin urmăurmă sausau sese vava traduceinsatisfacţie sausau neliniştenelinişte difuzădacă ne invadeazăne invadează tristeţearegretul pentru ceeapentru ceea ceceea ce nuce nu amnu am trăitluăm în consideraresă găsim calmulaceasta poate fipoate fi cevafi ceva foarteceva foarte durerosfoarte dureros dardureros dar numaiputem ajunge laajunge la paceala pacea veritabilădacă ne facemaceastă tristeţe netristeţe ne vane va ajungeva ajunge dinajunge din urmădin urmă sauurmă sau sesau se vase va traduceinsatisfacţie sau neliniştesau nelinişte difuză

Gloria şi ruşinea sunt nedespărţite de teamă. Onoarea şi nenorocirea sunt nedespărţite de personalitate. Ce se înţelege de fapt prin aceasta? Gloria este un lucru demn de dispreţuit, căci atunci când o ai te cuprinde teama să nu o pierzi; tot astfel eşti cuprins de nelinişte când nu o ai. De aceea se spune că gloria şi ruşinea sunt nedespărţite de teamă. Putem socoti că avem ceea ce ne vine ca fericire sau nenorocire pentru că avem personalitate. Dacă am fi detaşaţi şi separaţi de ea, în ce fel ne-ar mai ajunge nenorocirea? Iată pentru ce, dacă principele cinsteşte lumea ca pe el însuşi, poate lua parte la conducerea ei, dacă o iubeşte ca pe el însuşi, este demn să o cârmuiască.Mustrarea de cuget este un soi de tristeţe care provine din îndoiala noastră că un lucru pe care îl facem sau l-am făcut nu este bun. Ea presupune neapărat îndoiala. Căci dacă am avea deplină siguranţă că ceea ce facem este rău, ne-am abţine de la a face acest lucru, pentru că voinţa aspiră numai spre lucruri care au măcar aparenţa că sunt bune. Iar dacă am fi siguri că ceea ce am şi făcut este rău, am simţi căinţă, iar nu numai mustrare de cuget. Dar rolul acestei pasiuni constă în a ne face să cercetăm dacă lucrul de care ne îndoim este bun sau nu şi a ne împiedica de a-l mai face altădată, cât timp nu ne-am asigurat că este bun. Dar întrucât ea presupune răul, cel mai bine ar fi să nu avem niciodată prilejul de a o simţi. O putem de altfel preveni prin aceleaşi mijloace prin care ne putem lipsi de nehotărâre.În călătoria noastră prin viaţă, în orice moment avem în faţă două căi: calea constrângerii şi calea alegerii. Putem alege în mod conştient să colaborăm cu Inteligenţa Creatoare. Putem alege să ne dezvoltăm, să ne perfecţionăm, să ne schimbăm în bine. Dacă nu alegem să facem asta, atunci vom fi forţaţi să o facem. La un moment dat ne va ajunge mâna legii.Nimeni nu trebuie să se întrebe vreodată: de ce sunt nefericit? Această întrebare poartă în ea virusul care va distruge totul. Dacă ne punem această întrebare înseamnă că dorim să aflăm ce ne face fericiţi. Dacă ceea ce ne face fericiţi este diferit de ceea ce avem acum, atunci trebuie fie să facem o schimbare odată pentru totdeauna, fie să rămânem cum suntem, simţindu-ne şi mai nefericiţi.Vrem să ne sustragem de la protecţia bărbatului, dar această sustragere n-o facem din neîncrederea ce am avea-o în tovarăşul nostru, n-o facem nici din ură pentru el, nici din dispreţ pentru sexul tare, cum se spunea mai deunăzi, dar o facem pentru că vedem că această protecţie a bărbatului ne amorţeşte voinţa, ne paralizează creierul şi ne micşorează personalitatea, aducându-ne a fi mai puţin folositoare şi bărbatului, şi copiilor, şi societăţii întregi.Atunci când facem o alegere – indiferent care – noi ne putem pune două întrebări: mai întâi: