Credinţa poate dori răspunsuri, dar cumva, este capabilă să supravieţuiască fără ele.


credinţa-poate-dori-răspunsuri-dar-cumva-este-capabilă-să-supravieţuiască-fără-ele
carolyn custis jamescredinţapoatedorirăspunsuridarcumvaestecapabilăsupravieţuiascăfărăelecredinţa poatepoate doridori răspunsuridar cumvaeste capabilăcapabilă săsă supravieţuiascăsupravieţuiască fărăfără elecredinţa poate doripoate dori răspunsurieste capabilă săcapabilă să supravieţuiascăsă supravieţuiască fărăsupravieţuiască fără elecredinţa poate dori răspunsurieste capabilă să supravieţuiascăcapabilă să supravieţuiască fărăsă supravieţuiască fără eleeste capabilă să supravieţuiască fărăcapabilă să supravieţuiască fără ele

Cel cu educaţie liberală e persoana care e capabilă de a rezista tentaţiei de a oferi răspunsuri uşoare şi preferate de ceilalţi nu pentru că este încăpăţânată, ci pentru că cunoaşte şi alte răspunsuri demne de luat în seamă.Astfel este drumul cerului: fără luptă, dar câştigător; fără cuvinte, dar dătător de răspunsuri; fără osteneală, dar totul se obţine în final; fără greutăţi, dar se aşterne temeinic.Cum se face că nimeni nu resimte continuu plăcerea? Nu cumva intervine oboseala? Căci nici o facultate umană nu este capabilă de o acvtivitate neîntreruptă. Prin urmare, nici plăcerea nu poate fi continuă, din moment ce ea însoţeşte activitatea. Din acelaşi motiv, şi unele lucruri ce ne încântă prin noutatea lor, mai târziu nu ne mai trezesc acelaşi interes, căci la început ele ne stimulează şi ne antrenează gândirea într-o activitate intensă(la fel cum se întâmplă, în cazul vederii, când îţi fixezi privirea pe ceva), dar mai târziu activitatea îşi pierde din intensitate şi, odată cu ea, scade şi plăcerea.O întreprindere în care nu există ordine este incapabilă să supravieţuiască, dar o întreprindere fără dezordine este incapabilă să evolueze.Aşa cum apa nu se poate transforma decât dacă o cauză determinantă o aduce într-una sau alta dintre aceste stări, nici omul nu poate face ceea ce crede că-i stă în putere, decât dacă nişte motive particulare îl determină în sensul respectiv. Până la intervenţia cauzelor, orice gest îi este imposibil, dar, o dată ce ele intră în joc, individul nostru trebuie, la fel ca apa, să acţioneze după cum o cer împrejurările corespunzătoare fiecărui caz. Abia după intrarea în joc a unui motiv ne putem decide într-adevăr, iar atunci trebuie s-o facem, dacă nu cumva se prezintă un motiv opus încă şi mai puternic, în cazul în care ar exista aşa ceva. Ideea că un individ ar putea acţiona cumva fără ca vreun interes să i-o ceară e la fel de absurdă ca aceea că o bucată de lemn s-ar putea rostogoli înspre mine fără a fi trasă de o sfoară.Nu există răspunsuri uşoare, dar există răspunsuri simple. Trebuie să avem curajul să facem ceea ce ştim că este corect din punct de vedere moral.