Cea mai mare calitate a unui general de armată este aceea de a forţa duşmanii să lupte când el este cel mai puternic, şi să nu se lase forţat, când el este cel mai slab.


cea-mai-mare-calitate-a-unui-general-de-armată-este-aceea-de-a-forţa-şmanii-să-lupte-când-el-este-cel-mai-puternic-şi-să-nu-se-lase-forţat
plutarhceamaimarecalitateunuigeneraldearmatăesteaceeaforţaduşmaniiluptecândelcelputernicşinuselaseforţatslabcea maimai maremare calitateunui generalgeneral dede armatăarmată esteeste aceeaaceea deforţa duşmaniiduşmanii săsă luptelupte cândcând elel esteeste celcel maimai puternicsă nunu sese laselase forţatcând elel esteeste celcel maimai slabcea mai maremai mare calitatecalitate a unuia unui generalunui general degeneral de armatăde armată estearmată este aceeaeste aceea dede a forţaa forţa duşmaniiforţa duşmanii săduşmanii să luptesă lupte cândlupte când elcând el esteel este celeste cel maicel mai puternicşi să nusă nu senu se lasese lase forţatcând el esteel este celeste cel maicel mai slab

Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a păstra pentru el. Vede nevăzutul; aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul.Între numărul cel mare de boieri ceavem, SilvanEste cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman.Oare pentu ce la oameni nu voieşte să se-nchine?-De când vindea lapte-n piaţă, el încă n-a uitat bine;Cofăieşul de pe capu-i să-ngrijeşte-a nu scăpa,Pentru-aceea el la nime nu-ndrăzneşte-a se pleca.Ziua cea mai frumoasă? Astăzi.Obstacolul cel mai mare? Frica.Lucrul cel mai uşor? Greşala.Greşala cea mai mare? Renunţarea.Rădăcina cea mai rea? Egoismul.Distracţia cea mai bună? Munca.Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.Profesioniştii cei mai buni? Copiii.Nevoia dintâi? Comunicarea.Fericirea cea mai mare? Să fii util.Misterul cel mai profund? Moartea.Defectul cel mai mare? Întristarea.Sentimentul cel mai urât? Ura.Cadoul cel mai frumos? Iertarea.Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.Senzaţia cea mai plăcută? Pacea interioară.Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.Medicamentul cel mai bun? Optimismul.Satisfacţia cea mai mare? Datoria împlinită.Puterea cea mai mare? Credinţa.Cel care ştie ce mare este forţa sa şi ştie totuşi să rămână slab, este demn să primească împărăţia. Virtutea veşnică nu-l va părăsi şi va deveni asemenea unui copil: pur. Cel ce cunoaşte luminile sale şi ştie să rămână în umbră, este model pentru împărăţie. Virtutea veşnică nu-i va lipsi şi va reveni grabnic la desăvârşirea supremă. Cel ce cunoaşte gloria şi ştie să rămână umil, este demn să primească împărăţia. Astfel virtutea veşnică va deveni nemărginită în el şi el se va întoarce în simplitatea dintru început. Tao - simplitatea dintru început, fărâmiţându-se, a dat viaţă atâtor vase - tuturor fiinţelor din lume. Înţeleptul care participă la Tao este cel mai bun maestru. Cârmuirea sa plină de dragoste este foarte largă şi nu vatămă pe nimeni.Orgoliul este cel mai mare, cel mai cumplit şi cel mai redutabil dintre duşmanii pe care cineva poate să-i aibă.Inteligenţa reprezintă pentru un general cea mai puternică armată a sa, cea mai bună comoară, refugiul său cel mai sigur.