Ce am cheltuit, am pierdut; ce am avut, am lăsat altora; dar ce am dat, încă mai este al meu.


ce-am-cheltuit-am-pierdut-am-avut-am-lăsat-altora-dar-am-dat-încă-mai-este-al-meu
la oxenstiernaamcheltuitpierdutavutlăsataltoradardatîncămaiestealmeuce amam cheltuitam pierdutce amam avutam lăsatlăsat altoradar cece amam datîncă maimai esteeste alal meuce am cheltuitce am avutam lăsat altoradar ce amce am datîncă mai estemai este aleste al meudar ce am datîncă mai este almai este al meuîncă mai este al meu

Niciodată nu mi-am pus această problemă. Am fost o actriţă care întotdeauna a avut nevoie să simtă Uneori m-am gândit că la naşterea mea ursitoarele au vrut să-mi dăruiască un cerc. Dar pe drum au pierdut o bucată din el şi, ajungând lângă leagănul meu, n-au mai avut ce face. Şi-au zis, probabil, Presimţind victoria, devenisem euforic, când, după şapte zile, mi-am dat seama că lupta încetase. Mintea ei devenise ca o stâncă de neclintit, cavalerul meu îşi pierduse încrederea şi se încurca în armele sale. Timpuri grele, timpuri de pace decretate de o autoritate necunoscută, îl învinseseră. Lupta nu era pierdută câtă vreme el era nevătămat şi încă pe teren, încercând să pară acum indiferent şi crud, dar nici nu mai putea fi câştigată. Două furii împietrite se înfruntau: furia de stâncă neagră şi furia de aur. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă bravul meu cavaler ar fi adăstat acolo, aşteptând o slabă mişcare ca să-i tragă încă o lovitură creaturii gâfâind ascunsă în stâncă. Atunci s-a întâmplat ceva, şi anume cavalerul meu şi-a pierdut răbdarea şi a plecat, socotind că a-l supune pe acel adversar abil şi de neînduplecat nu i-ar aduce niciun câştig.A colecţiona citate este o obişnuinţă perfidă, chiar jenantă, ca a aduna cârpe sau pietre sau a încerca rufele altora. Eu am dat peste ea când am încercat să scap de dependenţa de bomboane. M-am lăsat de bomboane, dar acum sunt prins de citate, care îmi atacă creierul în loc de dinţi.Degeaba pretindem că am fi pierdut paradisul, când, de fapt, nu l-am avut niciodată; încă trebuie să-l construim.La 12 ani arătam ca o fată de 17. Corpul meu era dezvoltat şi cu forme conturate. Dar nimeni nu a ştiut asta în afară de mine. Încă mai port rochia albastră şi bluza pe care mi le-au dat de la orfelinat.