Că peste umăr mă priveşti,Ilustre, nu-i minune:Se uită soarele-napoiAdesea - când apune. - Borcanul cu Citate

Că peste umăr mă priveşti,Ilustre, nu-i minune:Se uită soarele-napoiAdesea - când apune.


că-peste-umăr-mă-priveştiilustre-nu-i-minunese-uită-soarele-napoiadesea-când-apune
i.gr. perieţeanupesteumărpriveştiilustrenuiminuneseuităsoarelenapoiadeseacândapunecă pestepeste umărumăr măcândcând apunecă peste umărpeste umăr măcând apunecă peste umăr mă

Fără să vrem, numărăm clipele într-o ordine mai puţinacceptată... Soarele trist nici nu răsare,nici nu apune,a rămas blocat într-o altă galaxie... Mă doare şi dragostea,mă plânge şi clipa aceea de unire totală,iar eu dau buzna peste liniştea ta... Iartă-mă,că nu ştiu să tac!Soarele apune oricum, şi peste zilele bune şi peste zilele rele.În ce mă priveşte, când apune soarele mă gândesc: A mai trecut o zi. Încă o zi în care n-am făcut nimic. Iar când răsare soarele, nu ştiu încotro să apuc, pe ce drum trebuie să merg, unde vreau să ajung. Eram sigură că fericirea există undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Că într-o zi voi pune mâna pe ea, aşa cum pui mâna pe o ceaşcă sau pe scoarţa unui copac. Că dragostea este supremul miracol...Ce-i tinereţea? Ce rămâne-n urmă când îţi vine să te uiţi peste umăr, întorcând capul...Nimeni nu ştie când va muri. Nimeni. Omul, când se uită înainte, i se pare că viaţa lui va fi lungă. Şi de asemenea i se pare că viaţa e ceva, că viaţa e mult, că viaţa e totul. Poate să fie aşa, şi poate să fie şi altfel. Pentru că, atunci când omul se uită în urmă, i se pare că viaţa a fost puţină, dacă nu chiar nimic.De unde mă cunoşti, iubito, Când eu pe mine nu mă ştiu?Mă-ntreb, cum se-ntreba un gringoPe-o margine de drum pustiu. Ai adunat anii şi ţepiidin barba unui zeu cărunt? Ai vrea să fiu eu fiul iepii?Ei bine, voi fi iarăşi crunt.Şi nu-mi mai spune că aluneciPrecum un şarpe, mă ucizi, În vise te sărut, cum spumegişi te dizolvi doar în acizi. Sunt mai isteţ decât se spune, Noi despre noi nu ştim nimic, Se nalţă soarele, apune, Tu eşti furnică, eu... furnic. La căpătâi să-mi vii, e timpul, Poate că mor acuşi, mai ştii? Un înger plânge, altul râde, O jertfă-i fiecare psi.