Când treisprezece rezultateAm prins, mă şi vedeam un domnCu bani, bogat, dar, din păcate,În zori m-am deşteptat din somn.


când-treisprezece-rezultateam-prins-mă-şi-vedeam-un-domncu-bani-bogat-dar-din-păcateÎn-zori-m-am-deşteptat-din-somn
vasile larcocândtreisprezecerezultateamprinsşivedeamundomncubanibogatdardinpăcateÎnzorimamdeşteptatsomncând treisprezecetreisprezece rezultateamrezultateam prinsşi vedeamvedeam unun domncudomncu banideşteptat dindin somncând treisprezece rezultateamtreisprezece rezultateam prinsmă şi vedeamşi vedeam unvedeam un domncuun domncu banideşteptat din somncând treisprezece rezultateam prinsmă şi vedeam unşi vedeam un domncuvedeam un domncu banimă şi vedeam un domncuşi vedeam un domncu bani

Eram bogat şi-aveam de toate... Avere, bani şi sănătate.Eradicasem sărăcia,Dar m-a trezit din somn soţia.Am visat azi-noapte un şes înflorit cu o cărare la mijloc şi o piatră mare la capăt, o piatră netedă şi albă, lucind în soare. M-am încercat în joacă să o dau la o parte. Apoi, înfierbântată, cu mare greu, am ridicat-o din loc. Mişunau gândacii şi viermii sub piatra albă. Şi, îngrozită, m-am deşteptat din somn.Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinuţă de puşcăriaş. Ne dădeau o zeamă chioară şi mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul... Când m-au anchetat am leşinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu laşitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi.M-am trezit dintr-un somn în care visasem mult,în episoade - viaţa mea.Fiecare anotimp - un episod.Fiecare an - un episod.Cel mai urât lucru a fost, că nu puteam să mă trezescdin acest lung somn.Cineva îmi lipise ochiiŞi nu vedeam în jur,decât cu ochii ascunşi ai minţii.Nu vreau să mai dorm.Nu-mi plac visele cândse transformă în adevărate coşmaruri... Îmi place viaţa mea aşaşi va fi şi mai bună,Căci sunt trezită din somnulgreu în care intrasem... .Oglindă-am fost, dar nu mă plâng,Că m-au călcat şi spart din mers:Sunt mai bogat, acum răsfrângÎn orice ciob un univers.Chiar nu avem altceva mai bun de făcut decât să ne stingem încet?Mă întrebam privind în oglindăşi, cercetându-mi cu atenţie conturul, te vedeam pe tine,şi mă vedeam pe mine.Ne deschideam ca o fereastră înspre toţi şi toateşi ne vedeam pe amândoi trosnind – ascunşi în fiecare colţ al nostru -din toate încheieturile lumii.Şi mă vedeai pe mine,şi te vedeai pe tine,şi mă vedeam pe mine,şi te vedeam pe tine.Şi stăteam cu ochii înfipţi în oglindă şi nu ne mai vedeam.Încercam să scriu cu oasele noastre pe care le treceamprin ochiul lumiitoate cele câte n-au fost scrise,când te vedeam pe tine,când mă vedeam pe mine.Şi noaptea, şi ziua, şi clipa, şi viaţa,şi toate cele câte-au fost visate,