Când m-am născut am ţipat dinăuntrul tăuŞi mi-am auzit ecoul la mine în pieptCiripind ca o pasăre ce-şi lua pentru prima dată zborul,Am tras aer în piept şi ţi-am simţit plămânii cum se dilată primindu-l,Am clipit şi tu mi-ai deschis ochii,Mi-am deschis braţele şi le-am simţit pe ale tale primindu-mă,M-am înecat în irişii tăi privindu-i pe ai mei în oglindă,Am tras aer în piept şi te-am simţit.Erai tu, eram eu, eram unul şi acelaşi,Două feţe ale aceleiaşi monede.Mi-am atins chipul şi parcă nu era al meuSau era al meu şi al altcuiva,Cuiva străin făcând parte din mine,Cuiva căruia i-am purtat cămaşa înainte ca prima ţesătură să-mi atingă pielea,Cuiva căruia i-am simţit gustul înainte să simt viaţa,Cuiva căruia i-am dus dorul înainte să-l fi cunoscut,Cuiva căruia i-am atins inima înainte să-i ating pielea,Cuiva al meu, cuiva străin, cuiva al meu.


când-m-am-născut-am-ţipat-dinăuntrul-tăuŞi-mi-am-auzit-ecoul-în-pieptciripind-ca-o-ăre-şi-lua-pentru-prima-dată-zborulam-tras-aer-în
denisa-maria iliecândmamnăscutamţipatdinăuntrultăuŞimiamauzitecoulînpieptciripindcapasăreceşiluapentruprimadatăzborulamtrasaerpieptşiţiamsimţitplămâniicumsedilatăprimindulamclipitmiaideschisochiimiambraţeleleampealetaleprimindumămamînecatirişiităiprivinduiaimeioglindăamteamsimţiteraieramunulacelaşidouăfeţeaceleiaşimonedemiamatinschipulparcănueraalmeusaumeualtcuivacuivastrăinfăcândpartedinminecuivacăruiaiampurtatcămaşaînainteţesăturăsămiatingăpieleacuivagustulsimtviaţacuivadusdorulsălficunoscutcuivainimasăiatingmeucuivastrăinmeunăscut amam ţipatţipat dinăuntruldinăuntrul tăuŞiauzit ecoulecoul laîn pieptciripindpieptciripind caca oo pasărelua pentrupentru primaprima datătras aeraer înîn pieptpiept şisimţit plămâniiplămânii cumcum sese dilatăclipit şideschis braţelebraţele şisimţit pepe aleale taleînecat înîn irişiiirişii tăipe aiai meimei întras aeraer înîn pieptpiept şieram eueram unulunul şifeţe aleale aceleiaşiatins chipulchipul şişi parcăparcă nunu eraera alal meusaumeusau eraera alal meumeu şişi alstrăin făcândfăcând parteparte dinpurtat cămaşacămaşa înainteînainte caca primaprima ţesăturăsimţit gustulgustul înainteînainte săsă simtdus doruldorul înainteatins inimainima înainteal meucuiva străincuiva alal meunăscut am ţipatam ţipat dinăuntrulţipat dinăuntrul tăuŞiauzit ecoul laecoul la minemine în pieptciripindîn pieptciripind capieptciripind ca oca o pasărelua pentru primapentru prima datătras aer înaer în pieptîn piept şisimţit plămânii cumplămânii cum secum se dilatăclipit şi tudeschis braţele şisimţit pe alepe ale taleînecat în irişiiîn irişii tăipe ai meiai mei întras aer înaer în pieptîn piept şieram unul şifeţe ale aceleiaşiatins chipul şichipul şi parcăşi parcă nuparcă nu eranu era alera al meusaual meusau erameusau era alera al meual meu şimeu şi alstrăin făcând partefăcând parte dinpurtat cămaşa înaintecămaşa înainte caînainte ca primaca prima ţesăturăsimţit gustul înaintegustul înainte săînainte să simtdus dorul înainteatins inima înaintecuiva al meu

Îmi amintesc de prima oară când m-am îndrăgostit. Am ţinut mâna mea în a ei fără să mai vreau să-i dau drumul. Am zburat alături de ea mai uşor decât m-am simţit vreodată. I-am sărutat mâna ca şi cum ar fi fost prinţesa mea. Aveam o inimă plină de iubire, şi toată era pentru ea. Fiecare floare, cântec, nor, rază de soare, strop de ploaie era ca un dar venit din ceruri. Căci acest înger sosise ca să-i dăruiesc dragostea mea. M-am simţit iubit pentru întâia dată...Am rămas aici la început pentru afaceri, după care m-am îndrăgostit de o româncă, care mi-a schimbat mult viaţa şi m-am simţit legat şi prizonier al acestei relaţii, iar atunci când am început să mă simt puţin mai eliberat, m-am îndrăgostit de România.Am avut încredere în maestrul meu. El mi-a spus că eu nu sunt altceva afară de Sinele meu, şi l-am crezut. Încrezându-mă în el, m-am purtat în consecinţă şi a încetat să-mi mai pese de ceea ce nu eram eu, ori al meu.M-am lovit de mal şi-am fost bătut de valuriAjuns pe ţărm m-au călcat în picioare umbrele seriiSoarele m-a secat de vlagă până când tu ţi-ai murdărit mâinile cu mineNiciodată până atunci nu am mai simţit atingerea taŞi cu zâmbet nămolos am crezut că am scăpat de obscuritatea rădăcinilor de salciePână când am simţit din nou atingerea apei. m-ai frământat şi m-ai zdrobit în palmemi-ai spus să mă despart de bulgărişi mi-ai frânt tăria de-am devenit moale... ţi-ai consumat energia învârtind morile,sforile ce roteau masa pe care mi-ai aşezat forma,ameţeala rotundului ce mi-a luat minţile;până când nemaiştiind ce se întâmplă cu minem-am lăsat când pe o parte când pe alta dupa forma palmelor tale.Eu, lutul!În noaptea aceea, gata de orice, m-am culcat cu faţa în sus în aşteptarea durerii de pe urmă, în prima clipă a celor nouăzeci şi unu de ani ai mei. Am ascultat dangăt de clopot undeva, departe, am simţit mireasma sufletului Delgadinei dormind pe o parte, am auzit un strigăt în zare, suspinele cuiva care murise poate cu un secol în urmă în iatacul său. Atunci am stins lampa cu ultima suflare, mi-am împletit degetele cu ale ei ca s-o duc de mână şi am numărat cele douăsprezece bătăi de clopot de la ora douăsprezece cu cele douăsprezece lacrimi de pe urmă, până când prinseră a cânta cocoşii şi îndată dangătele triumfătoare, petardele de sărbătoare ce proslăveau bucuria nesfârşită de a fi supravieţuit, teafăr şi nevătămat, vârstei de nouăzeci de ani.Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;am lăsat-o pe-o stâncă, pe ţărm,şi-am venit la tine goală ca o femeie.Şi ca o femeie m-am aşezat la masa ta,am băut vin cu tine şi-am sorbit din parfumul de roze.M-ai găsit frumoasă, mi-ai spus că m-asemuiamunei fiinţe văzute în vis,am uitat totul, am uitat copilăria, căminul,nu-ţi ştiam decât mângâierile ce mă ţineau prizonieră.Şi tu ai luat surâzând o oglindă şi m-ai rugat:priveşte-te-n ea!Am văzut că umerii mei erau făcuţi din pulbereşi cădeau în pulbere,am văzut că frumuseţea mi-era bolnavă şi nu voiadecât să dispară,O, strânge-mă tare în braţe, atât de tare încât sănu-mi mai trebuie nimic altceva.