Brebenel şi Brebenelade la care se aşteaptăparte dreaptăfiecare să îşi facă,e o placăce o spun din totdeauna,el îi trage cu


brebenel-şi-brebenelade-care-se-aşteaptăparte-dreaptăfiecare-să-îşi-facăe-o-placă-o-spun-din-totdeaunael-îi-trage-cu-nebunaea-din
gheorghe gurăubrebenelşibrebeneladecareseaşteaptăpartedreaptăfiecareîşifacăeplacăcespundintotdeaunaelîitragecunebunaeadragostenulscoatepacostemiidepăcateearebelabrebenelaîndurăcândadeseorisenjurăreagurăşifelreatotpebrebenelîncâtpotcasocotcănudeparteclipacândvordespartebrebenel şişi brebeneladebrebenelade lala carecare sese aşteaptăparteaşteaptăparte dreaptăfiecaredreaptăfiecare săo placăceplacăce oo spunspun dinîi tragetrage cuscoate pacostemii dede păcateeale îndurăcândîndurăcând adeseorirea dede gurăşigurăşi dede felreafelrea dede tottot pepe brebenelbrebenel încâtîncât potpot caca săsă socotcăsocotcă nunu ee departedeparte clipacândclipacând sese vorbrebenel şi brebeneladeşi brebenelade labrebenelade la carela care secare se aşteaptăpartese aşteaptăparte dreaptăfiecareaşteaptăparte dreaptăfiecare sădreaptăfiecare să îşio placăce oplacăce o spuno spun dinîi trage cumii de păcateeale îndurăcând adeseorirea de gurăşide gurăşi degurăşi de felreade felrea defelrea de totde tot petot pe brebenelpe brebenel încâtbrebenel încât potîncât pot capot ca săca să socotcăsă socotcă nusocotcă nu enu e departee departe clipacânddeparte clipacând seclipacând se vorse vor desparte

Nu sunt ca artiştii aceia care se cară cu toată familia peste tot. E important să aibă viaţa lor, să-şi formeze propria structură şi să nu ia neaparat parte la uraganul din viaţa mea. Nu e necesar. E ca şi cum le-aş viola intimitatea. Ei (copiii) nu sunt neapărat faimoşi şi poate nici nu îşi vor dori să fie. De ce să îi oblig să facă asta?Phaidros: Tocmai de cei care iubesc e cazul să te temi, căci la tot pasul îi supără ceva şi socotesc că toate câte se petrec îi vatămă pe ei. Din aceeaşi pricină nu suferă pe nimeni în preajma celor pe care îi iubesc; ei se tem ca cei bogaţi să nu îi întreacă prin averea lor, cei cultivaţi să nu le fie mai presus prin strălucirea minţii lor. Şi dacă cineva se întâmplă să aibă o altă calitate, se vor feri de fiecare dată să fie confruntaţi cu ea.Drept să spun, respect lăiaţa,Flori îi iau adeseori,Căci din flori îşi scoate viaţa!Şi copiii, tot din flori.El nu voi să o ducă pe jos acasă la tată-său, ca să nu ostenească, fiindcă o vedea că era puţintică la trup încât ar fi băut-o într-un pahar de apă, şi aşa de subţirică de parcă era trasă prin inel. El o povăţui să se urce în pomul de lângă fântână, şi îi zise să-l aştepte acolo până se va întoarce de la tatăl său cu cară împărăteşti şi cu călăreţi, ca să o ia, fiindcă el cunoscuse locurile că nu mai este aşa departe. Fata cea frumoasă zise copaciului să se lase jos, şi el se lăsă, apoi se puse în el şi se ridică. Fiul împăratului rămase cu gura căscată uitându-se la ea şi la minunea cum de se lăsase şi se ridicase copaciul, apoi, rupând-o d-a fuga, să te păzeşti, pârleo, că îi sfârâia călcâiele de iute ce se ducea. Nu trecu mult de când se duse fiul de împărat, şi o fată de ţigan veni să ia apă din fântână, dar când văzu chipul care strălucea în apă, crezu că e al ei, şi, spărgând ulciorul, se întoarse fuga la mumă-sa...Craidonul este rudă bună cu cerşetorul, ca şi acesta, se conduce după principiul speranţei statistice: se ataşează de numere, niciodată de persoane. Din zece femei pe care le agaţă, ştie că măcar una va consimţi să ia cu el o cafea. Şi din zece care vor lua o cafea în tovărăşia lui, una sau două, obosite de hărţuială, numai dacă nu îşi vâră coada dracul nu vor accepta să meargă mai departe. El nu seduce, hărţuieşte, câştigă teren prin epuizare.Busuioc bănuind pe Siminoc că s-o fi îndrăgostit cu femeia lui, nu voi să-l crează când acesta îi mărturisi adevărul, spuindu-i că nici prin gând nu i-a trecut una ca asta vreodată. El se făcu dârz, începând a-şi teme nevasta. Şi aşa puindu-i gând rău, se învoi cu Siminoc ca să se lege la ochi, ei şi pe caii lor, apoi să încalece, să le dea drumul, şi unde i-o scoate să-i scoată. Aşa făcură. Când Busuioc, auzind un geamăt, opri calul, se dezlegă la ochi, se uită, şi Siminoc nicăiri. Pasămite el căzuse într-o fântână şi înecându-se, n-a mai ieşit d-acolo. Busuioc se întoarse acasă, îşi ispiti nevasta, şi ea spuse ca şi Siminoc. Apoi ca să se încredinţeze şi mai bine de adevăr, zise şi el sabiei să sară din cui şi să cresteze pe cel vinovat. Sabia sări şi-l crestă pe dânsul la degetul cel mare.