Arthur: Toţi bărbaţii din viitor sunt aşa de lăudăroşi şi gălăgioşi? Ash: Nu. Doar eu, dragă... doar eu.


arthur-toţi-bărbaţii-din-viitor-sunt-aşa-de-lăudăroşi-şi-gălăgioşi-ash-nu-doar-dragă-doar
armata întunericuluiarthurtoţibărbaţiidinviitorsuntaşadelăudăroşişigălăgioşiashnudoardragădoartoţi bărbaţiibărbaţii dindin viitorsunt aşaaşa dede lăudăroşilăudăroşi şişi gălăgioşidoar eudragă doardoar eutoţi bărbaţii dinbărbaţii din viitordin viitor suntviitor sunt aşasunt aşa deaşa de lăudăroşide lăudăroşi şilăudăroşi şi gălăgioşidragă doar eutoţi bărbaţii din viitorbărbaţii din viitor suntdin viitor sunt aşaviitor sunt aşa desunt aşa de lăudăroşiaşa de lăudăroşi şide lăudăroşi şi gălăgioşitoţi bărbaţii din viitor suntbărbaţii din viitor sunt aşadin viitor sunt aşa deviitor sunt aşa de lăudăroşisunt aşa de lăudăroşi şiaşa de lăudăroşi şi gălăgioşi

Arthur: Păcat. Ar fi fost un cavaler de excepţie. Merlin: Poate că într-o zi va fi. Arthur: Regulile nu-i vor permite asta. Cavalerii sunt de viţă nobilă. Aşa a fost şi aşa va fi mereu. Aşa e tradiţia... (O vede pe Gwen îndreptându-se spre Gwaine şi se enervează.) Par foarte prietenoşi unul cu celălalt. Merlin: De ce ţi-ar păsa ţie? Arthur: Nu îmi pasă... (Acum Gwen râde.) Merită mai mult de atât. Merlin: Păi... ar trebui să ţintească... mai sus? Vai, am uitat. Nu poate. O fată de condiţia ei... Nu, n-ar putea fi niciodată soţia unui nobil. Astea sunt regulile. Arthur: Merlin? Merlin: Taci din gură! Arthur: Ai ghicit.Arthur: Guinevere! Gwen: Îmi pare rău. Ştiu că nu ar trebui să mai intru aşa. Toată lumea vorbeşte despre căsătoria ta cu Elena. Ştiu că ai spus că nu îţi doreşti asta, dar mai ştiu şi că nu poţi avea mereu ce îţi doreşti. Ştiu asta foarte bine. Arthur: Dorinţele mele sunt chiar aşa de nesăbuite? Gwen: Da, Arthur. Din perspeciva tuturor, mai puţin a mea şi a ta, sunt total nesăbuite. Arthur: Atunci sunt fericit că sunt nesăbuit. Cu siguranţă e mai bine decât să fiu nefericit. Gwen: Nu cred că ea te va face nefericit. Are un suflet bun. Arthur: Şi tu. Gwen: Ştim amândoi că nu se poate. Arthur (cu lacrimi în ochi): Şi dacă fac asta... dacă mă însor cu ea, tu ce vei face? Gwen: Voi privi cum devii regele pe care îl merită Camelotul.Lenny Weinrib: Cine e Rickey? Linda Ash: E... ăă, ia un procent din câştigul meu. Lenny Weinrib: E Ash: Doamnă, mă tem că trebuie să vă rog să părăsiţi magazinul. Femeia posedată: Cine mai eşti şi tu? Ash: Numele-i Ash. (Armează puşca.) Articole de menaj.Arthur: A, Merlin. Merlin: Cum te mai simţi? Arthur: Bine. Merlin: Mă bucur. Arthur: Da. Îi datorez totul lui Gaius. Merlin: Trebuie să vorbesc cu tine. Arthur: Încă nu ai înţeles, nu-i aşa? Eu hotărăsc când trebuie să vorbim. Merlin: Nu şi azi. Arthur: Uneori mă întreb dacă ştii cine sunt. Merlin: Dar ştiu cine eşti. Arthur: Bravo. Merlin: Eşti un prostănac. Şi încă unul regal. Arthur: O să te schimbi vreodată, Merlin? Merlin: Nu... Te-ai plictisi. Promite-mi că dacă îţi vei lua un alt servitor, nu va fi un lingău. Arthur: Dacă încerci să îţi dai demisia... Merlin: Nu. Sunt fericit să fiu servitorul tău până când voi muri. Arthur: Uneori cred că te cunosc Merlin. Alteori... Merlin: Păi eu te cunosc pe tine: eşti un mare războinic. Într-o bună zi vei fi un mare rege. Arthur: Foarte drăguţ din partea ta. Merlin: Dar trebuie să înveţi să asculţi la fel de bine precum lupţi.Ash: Sigur, aş fi putut să rămân în trecut. Aş fi putut chiar să devin rege. Dar sunt