Adevărata prietenie este comuniunea de idei, ea este cea care îţi dă aripi spre a depăşi obstacolele vieţii. Ea ne îndepărtează de tristeţea vieţii, de urâtul din viaţă, de indiferenţa generală.


adevărata-prietenie-este-comuniunea-de-idei-ea-este-cea-care-îţi-dă-aripi-spre-a-depăşi-obstacolele-vieţii-ea-ne-îndepărtează-de-tristeţea
ecaterina chifuadevărataprietenieestecomuniuneadeideieaceacareîţiaripispredepăşiobstacolelevieţiieaneîndepărteazătristeţeavieţiiurâtuldinviaţăindiferenţageneralăadevărata prietenieprietenie esteeste comuniuneacomuniunea dede ideiea esteeste ceacea carecare îţidă aripiaripi spredepăşi obstacoleleobstacolele vieţiiea nene îndepărteazăîndepărtează dede tristeţeatristeţea vieţiide urâtulurâtul dindin viaţăde indiferenţaindiferenţa generalăadevărata prietenie esteprietenie este comuniuneaeste comuniunea decomuniunea de ideiea este ceaeste cea carecea care îţicare îţi dăîţi dă aripidă aripi sprespre a depăşia depăşi obstacoleledepăşi obstacolele vieţiiea ne îndepărteazăne îndepărtează deîndepărtează de tristeţeade tristeţea vieţiide urâtul dinurâtul din viaţăde indiferenţa generală

Cât nu ne înşelăm gândindu-ne că liniştea constituie neapărat deşertul, vidul, absenţa oricărei activităţi, a oricărei creaţii, într-un cuvânt, neantul! În realitate, există linişte şi linişte, şi într-o manieră generală putem afirma că există două categorii: cea a morţii şi cea a vieţii superioare. Despre liniştea vieţii superioare vorbim aici şi pe ea trebuie să o înţelegem. Această linişte nu este o inerţie, ci o lucrare intensă ce se împlineşte în mijlocul unei armonii perfecte. Ea nu este nici vid, nici absenţă, ci o împlinire comparabilă cu aceea simţită de fiinţele unite de o mare iubire şi care trăiesc ceva atât de profund ce nu poate fi exprimat nici prin gesturi, nici prin cuvinte. Liniştea este o calitate a vieţii interioare.Sămânţa Vieţii Creatorul a semănat-o pretutindeni, în fiecare prăfuleţ din Univers. Ea hibernează, iar când apar condiţii, răsare, spre Soare, spre Lumină, dă Viaţă altor seminţe, care şi ele la rândul lor vor da rod în Viitor, transmiţând ştafeta altor generaţii...Partea cea mai interesantă a vieţii rămâne tăcerea; pe care o savurez din plin, printr-un larg suspin. O largă cunoaştere a existenţei, depăşeşte orice realitatea absurdă, a puterii noastre mentale. Ca un indice triumfător, justeţea morală a devenit o batjocoră generală... În neisprăvita noastră viaţă, dacă vom încerca să ne plătim măcar o parte din greşelile înfăptuite, vom fi împietriţi; acestea vor depăşi cu mult valoarea existenţei noastre.În toate timpurile, cartea cea mai bună a fost izvorul veşnicei tinereţi şi vieţii fără veac. În ea şi-a găsit singurele clipe de înălţare şi adevăratele prilejuri de îmbărbătare şi războinicul încătuşat în zalele dorinţei de a cuceri şi bătrânul gârbovit sub apăsarea grelelor încercări, şi adolescentul necunoscător în ale vieţii. Cu ea a cugetat filozoful, de ea a fost călăuzit savantul, din ea s-a inspirat artistul, prin ea a vieţuit călătorul.Dacă atenţia noastră este centrată asupra vieţii din momentul prezent, obstacolele imaginare – care reprezintă 90% din obstacolele pe care le percepem noi – se dezintegrează şi dispar.Tăcerea este putere şi profunzime. Din Ea se naşte Adevărul şi Viaţa şi tot în Ea se întorc. Este Calea înţeleaptă care dă Unitate şi Sens Vieţii şi Adevărului.