Şi când a sfârşit de zis aceste, Făt-Frumos a întins mâna, ca prin somn, şi când s-a atins de mijlocul ei, dang! a plesnit cercul, şi ea îndată a născut pruncul, fără a simţi câtuşi de puţin durerile facerii. După aceasta împărăteasa povesteşte soţului său câte a pătimit ea de când s-a făcut el nevăzut. Atunci împăratul, chiar în puterea nopţii, se scoală, ridică toată curtea în picioare şi porunceşte să-i aducă pe hârca de babă înaintea sa, dimpreună cu toate odoarele luate cu vicleşug de la împărăteasa lui. Apoi mai porunceşte să-i aducă o iapă stearpă şi un sac plin cu nuci, şi să lege şi sacul cu nucile şi pe hârcă de coada iepei, şi să-i dea drumul. Şi aşa s-a făcut. Şi când a început iapa a fugi, unde pica nuca, pica şi din Talpa-iadului bucăţica; şi când a picat sacul, i-a picat şi hârcei capul.


Şi-când-a-sfârşit-de-zis-aceste-făt-frumos-a-întins-mâna-ca-prin-somn-şi-când-s-a-atins-de-mijlocul-ei-dang-a-plesnit-cercul-şi-ea-îndată
ion creangăŞicândsfârşitdezisacestefătfrumosîntinsmânacaprinsomnşiatinsmijloculeidangplesnitcerculeaîndatănăscutprunculfărăsimţicâtuşipuţindurerilefaceriidupăaceastaîmpărăteasapovesteştesoţuluisăucâtepătimitfăcutelnevăzutatunciîmpăratulchiarînputereanopţiisescoalăridicătoatăcurteapicioareporunceştesăiaducăpehârcababăînainteadimpreunăcutoateodoareleluatevicleşugluiapoimaiiapăstearpăunsacplinnucilegesaculnucilehârcăcoadaiepeideadrumulaşafăcutînceputiapafugiundepicanucadintalpaiaduluibucăţicapicatsaculiahârceicapulŞi cândsfârşit dede ziszis acesteîntins mânaca prinprin somnşi cândatins dede mijloculmijlocul eiplesnit cerculşi eaea îndatănăscut prunculsimţi câtuşicâtuşi dede puţinpuţin dureriledurerile faceriidupă aceastaaceasta împărăteasaîmpărăteasa povesteştepovesteşte soţuluisoţului săusău câtepătimit eaea dede cândfăcut elel nevăzutatunci împăratulchiar înîn putereaputerea nopţiise scoalăridică toatătoată curteacurtea înîn picioarepicioare şişi porunceşteaducă pepe hârcahârca dede babăbabă înainteaînaintea sadimpreună cucu toatetoate odoareleodoarele luateluate cucu vicleşugvicleşug dede lala împărăteasaîmpărăteasa luiapoi maimai porunceşteaducă oo iapăiapă stearpăstearpă şişi unun sacsac plinplin cucu nucisă legelege şişi saculsacul cucu nucilenucile şişi pepe hârcăhârcă dede coadacoada iepeidea drumulŞi aşaŞi cândînceput iapaunde picapica nucapica şişi dinşi cândpicat saculpicat şişi hârceihârcei capulcând a sfârşita sfârşit desfârşit de zisde zis acestea întins mânaca prin somnatins de mijloculde mijlocul eia plesnit cerculşi ea îndatăîndată a născuta născut prunculfără a simţia simţi câtuşisimţi câtuşi decâtuşi de puţinde puţin durerilepuţin durerile faceriidupă aceasta împărăteasaaceasta împărăteasa povesteşteîmpărăteasa povesteşte soţuluipovesteşte soţului săusoţului său câtecâte a pătimita pătimit eapătimit ea deea de cândfăcut el nevăzutchiar în putereaîn puterea nopţiiridică toată curteatoată curtea încurtea în picioareîn picioare şipicioare şi porunceşteaducă pe hârcape hârca dehârca de babăde babă înainteababă înaintea sadimpreună cu toatecu toate odoareletoate odoarele luateodoarele luate culuate cu vicleşugcu vicleşug devicleşug de lade la împărăteasala împărăteasa luiapoi mai porunceşteaducă o iapăo iapă stearpăiapă stearpă şistearpă şi unşi un sacun sac plinsac plin cuplin cu nucişi să legesă lege şilege şi saculşi sacul cusacul cu nucilecu nucile şinucile şi peşi pe hârcăpe hârcă dehârcă de coadade coada iepeicând a începuta început iapaiapa a fugiunde pica nucapica şi dincând a picata picat saculpicat şi hârceişi hârcei capul

Făt-Frumos plecă cu credinciosul său rob. Ajungând la curtea împăratului vecin, luă cunoştinţă de iapă şi de împrejmuirea curţii. Apoi, cum veni seara, se aşeză cu credinciosul lui la un colţ de curte, unde i se păru a fi un loc de pârleaz. El văzuse iapa cum o plimba doi slujitori, şi se minună de frumuseţea ei. Ea era albă, avea căpăstrul aurit şi împodobit cu pietre nestemate, de lumina ca soarele. Pe la miez de noapte, când somnul este mai dulce, Făt-Frumos zise credinciosului său de se puse piuă, iară el se urcă pe dânsul, apoi pe zid şi sări în curtea împăratului. Merse pe dibuitele şi în vârful degetelor, până ce ajunse la grajd; şi, deschizând uşa, puse mâna pe căpăstru şi trăgea iapa după dânsul. Cum ajunse iapa la uşa grajdului, unde nincheză o dată de haui văzduhul şi urlă toată curtea şi palaturile. Îndată săriră toţi cu totul, puseră mâna pe Făt-Frumos şi-l duseră la împăratul, carele şi el se sculase. Acesta, cum văzu pe Făt-Frumos îl şi cunoscu. Îl înfruntă pentru fapta cea mişelească ce era să săvârşească, şi-i spuse că datinele ţărei sale dă morţii pe furi, şi că împotriva acelor datine el n-are nici o putere. Făt-Frumos îi spuse drept toată şiretenia cu merele, cu pasărea şi cu cele ce îi zisese să facă împăratul, vecinul său.Hârca aceasta de babă era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus că dăduse moşneagul, crescătorul lui FătFrumos. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpânusău, Făt-Frumos, în purcelul cel răpciugos şi răpănos, cu chip să-l poată face mai pe urmă ca să ia vreo fată de-a ei, din cele unsprezece ce avea şi care fugiseră după dânsa din bulhac. Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o aşa de grozav. Iară pe credincios cu mari daruri l-au dăruit împăratul şi împărăteasa, şi pe lângă dânşii l-au ţinut până la sfârşitul vieţii lui. Acum, aduceţi-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă când s-a însurat. Dar acum a făcut şi nunta şi cumătria totodată, cum nu s-a mai pomenit şi nici nu cred că s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. Şi numai cât a gândit Făt-Frumos, şi îndată au şi fost de faţă părinţii împărătesei lui şi crescătorii săi, baba şi moşneagul, îmbrăcaţi iarăşi în porfiră împărătească, pe care i-au pus în capul mesei. Şi s-a adunat lumea de pe lume la această mare şi bogată nuntă, şi a ţinut veselia trei zile şi trei nopţi, şi mai ţine şi astăzi, dacă nu cumva s-a sfârşit.Când avion din cer pica,Se acuza-n mod vehementCă vinovatu-i, evident,Doar Newton şi cu legea saUn măr căzând, când se plimba,Ar fi văzut privind atent:De ce-a căzut? Şi-a zis ferventŞi-atunci, o lege inventaDar unii spun că adevărul,A fost puţin denaturatCăci Newton nu văzuse mărul,Când din copac ar fi picatCi-un trup de fată ce l-a vrutŞi a picat... la aşternut.Merse ce mai merse şi se coborâră la scara palatului împărăţiei sale. Aci daca ajunse, împărăteasa şi toţi boierii şi toată oastea ieşiră întru întâmpinarea lui. După ce-şi dară bun-găsit şi bun-venit, îi povestiră cum împăratul vecin s-a sculat cu război asupra lor, cum oastea lui a spart oastea împărăţiei lui de două ori, şi cum se gătesc pentru a treia lovire. Apoi împărăteasa îi spuse că ea a făcut acele meşteşuguri cu lăutarii, ca să-l aducă mai curând, că ştie cum a pierdut inelele şi ce-a păţit. Pe când vorbeau încă, iacă un curier că se înfăţişează înaintea lor şi dă împărătesei inelele cu pricina şi împăratului căciula ce-i căzuse din cap. Ea îi spuse că doi din acei lăutari ce a văzut el în pădure a avut porunca: unul să-l aducă pe dânsul, şi altul inelele. Împăratul se veseli o toană; dară era supărat foarte cum de să îndrăznească vecinul lor împărat să se scoale cu război asupra împărăţiei sale.Dară, după mai multe rugăciuni, se înduplecă, şi porunci să-l lase să care şi el măcar apă pentru oştire. Se pregătiră şi porniră. Făt-Frumos, cu hainele lui proaste şi călare pe o mârţoagă şchioapă, plecă înainte. Oştirea îl ajunse într-o mlaştină unde i se nomolise iapa şi unde se muncea ca să o scoaţă, trâgând-o când de coadă, când de cap, când de picioare. Râseră oştirea şi împăratul cu ginerii cei mai mari ai săi şi trecură înainte. După ce însă nu se mai văzură dânşii, Făt-Frumos scoase iapa din noroi, îşi chemă calul său, se îmbrăcă cu hainele câmpul cu florile şi porni la câmpul bătăliei, ajunse şi se sui într-un munte apropiat, ca să vază care parte este mai tare. Oştile daca ajunse, se loviră, iar Făt-Frumos, văzând că oastea vrăjmaşă este mai mare la număr şi mai tare, se răpezi din vârful muntelui asupra ei şi ca un vârtej se învârteja prin mijlocul ei cu paloşul în mână, şi tăia în dreapta şi în stânga, pe oricine întâlnea. Aşa spaimă dete iuţeala, strălucirea hainelor şi zborul calului său, încât oastea şi toţi cu totul o rupseră d-a fuga apucând drumul fiecare încotro vedea cu ochii, împrăştiindu-se ca puii de potârniche.Cum puse mâna pe iapă şi pe căpăstrul cel minunat, Făt-Frumos o luă la sănătoasa şi, puind Zâna Crăiasă călare pe iapă, porni cu dânsa şi trecu hotarele acelei împărăţii. Împăratul adună numaidecât pe sfetnicii săi şi purcese la biserică ca să se cunune cu Zâna Crăiasă. Când fu la uşa bisericei, prefăcuta Zână se dete de trei ori peste cap şi se făcu iarăşi lup, carele, clănţănind din colţi, îşi arătă dinţii rânjind către curtenii împăratului. Aceştia, cum văzură, deodată îngheţară de frică. Apoi, după ce se mai dezmeticiră, se luară după dânsul cu chiote şi cu uideo. Dară lupul, să te ţii, pârleo! lungi pasul lupeşte, se duse, duluţă, de nu mai dete cu mâna de dânsul. Şi ajungând pe Făt-Frumos şi pe ai săi, merse cu dânşii. Când fu aproape de curtea împăratului cel cu pasărea, făcură ca şi la cellalt împărat. Lupul, schimbat în iapă sireapă, fu dus la împăratul carele, văzând iapa, nu se mai ştia de bucurie.