Şi când a sfârşit de zis aceste, Făt-Frumos a întins mâna, ca prin somn, şi când s-a atins de mijlocul ei, dang! a plesnit cercul, şi ea îndată a născut pruncul, fără a simţi câtuşi de puţin durerile facerii. După aceasta împărăteasa povesteşte soţului său câte a pătimit ea de când s-a făcut el nevăzut. Atunci împăratul, chiar în puterea nopţii, se scoală, ridică toată curtea în picioare şi porunceşte să-i aducă pe hârca de babă înaintea sa, dimpreună cu toate odoarele luate cu vicleşug de la împărăteasa lui. Apoi mai porunceşte să-i aducă o iapă stearpă şi un sac plin cu nuci, şi să lege şi sacul cu nucile şi pe hârcă de coada iepei, şi să-i dea drumul. Şi aşa s-a făcut. Şi când a început iapa a fugi, unde pica nuca, pica şi din Talpa-iadului bucăţica; şi când a picat sacul, i-a picat şi hârcei capul.


Şi-când-a-sfârşit-de-zis-aceste-făt-frumos-a-întins-mâna-ca-prin-somn-şi-când-s-a-atins-de-mijlocul-ei-dang-a-plesnit-cercul-şi-ea-îndată
ion creangăŞicândsfârşitdezisacestefătfrumosîntinsmânacaprinsomnşiatinsmijloculeidangplesnitcerculeaîndatănăscutprunculfărăsimţicâtuşipuţindurerilefaceriidupăaceastaîmpărăteasapovesteştesoţuluisăucâtepătimitfăcutelnevăzutatunciîmpăratulchiarînputereanopţiisescoalăridicătoatăcurteapicioareporunceştesăiaducăpehârcababăînainteadimpreunăcutoateodoareleluatevicleşugluiapoimaiiapăstearpăunsacplinnucilegesaculnucilehârcăcoadaiepeideadrumulaşafăcutînceputiapafugiundepicanucadintalpaiaduluibucăţicapicatsaculiahârceicapulŞi cândsfârşit dede ziszis acesteîntins mânaca prinprin somnşi cândatins dede mijloculmijlocul eiplesnit cerculşi eaea îndatănăscut prunculsimţi câtuşicâtuşi dede puţinpuţin dureriledurerile faceriidupă aceastaaceasta împărăteasaîmpărăteasa povesteştepovesteşte soţuluisoţului săusău câtepătimit eaea dede cândfăcut elel nevăzutatunci împăratulchiar înîn putereaputerea nopţiise scoalăridică toatătoată curteacurtea înîn picioarepicioare şişi porunceşteaducă pepe hârcahârca dede babăbabă înainteaînaintea sadimpreună cucu toatetoate odoareleodoarele luateluate cucu vicleşugvicleşug dede lala împărăteasaîmpărăteasa luiapoi maimai porunceşteaducă oo iapăiapă stearpăstearpă şişi unun sacsac plinplin cucu nucisă legelege şişi saculsacul cucu nucilenucile şişi pepe hârcăhârcă dede coadacoada iepeidea drumulŞi aşaŞi cândînceput iapaunde picapica nucapica şişi dinşi cândpicat saculpicat şişi hârceihârcei capulcând a sfârşita sfârşit desfârşit de zisde zis acestea întins mânaca prin somnatins de mijloculde mijlocul eia plesnit cerculşi ea îndatăîndată a născuta născut prunculfără a simţia simţi câtuşisimţi câtuşi decâtuşi de puţinde puţin durerilepuţin durerile faceriidupă aceasta împărăteasaaceasta împărăteasa povesteşteîmpărăteasa povesteşte soţuluipovesteşte soţului săusoţului său câtecâte a pătimita pătimit eapătimit ea deea de cândfăcut el nevăzutchiar în putereaîn puterea nopţiiridică toată curteatoată curtea încurtea în picioareîn picioare şipicioare şi porunceşteaducă pe hârcape hârca dehârca de babăde babă înainteababă înaintea sadimpreună cu toatecu toate odoareletoate odoarele luateodoarele luate culuate cu vicleşugcu vicleşug devicleşug de lade la împărăteasala împărăteasa luiapoi mai porunceşteaducă o iapăo iapă stearpăiapă stearpă şistearpă şi unşi un sacun sac plinsac plin cuplin cu nucişi să legesă lege şilege şi saculşi sacul cusacul cu nucilecu nucile şinucile şi peşi pe hârcăpe hârcă dehârcă de coadade coada iepeicând a începuta început iapaiapa a fugiunde pica nucapica şi dincând a picata picat saculpicat şi hârceişi hârcei capul

Hârca aceasta de babă era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus că dăduse moşneagul, crescătorul lui FătFrumos. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpânusău, Făt-Frumos, în purcelul cel răpciugos şi răpănos, cu chip să-l poată face mai pe urmă ca să ia vreo fată de-a ei, din cele unsprezece ce avea şi care fugiseră după dânsa din bulhac. Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o aşa de grozav. Iară pe credincios cu mari daruri l-au dăruit împăratul şi împărăteasa, şi pe lângă dânşii l-au ţinut până la sfârşitul vieţii lui. Acum, aduceţi-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă când s-a însurat. Dar acum a făcut şi nunta şi cumătria totodată, cum nu s-a mai pomenit şi nici nu cred că s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. Şi numai cât a gândit Făt-Frumos, şi îndată au şi fost de faţă părinţii împărătesei lui şi crescătorii săi, baba şi moşneagul, îmbrăcaţi iarăşi în porfiră împărătească, pe care i-au pus în capul mesei. Şi s-a adunat lumea de pe lume la această mare şi bogată nuntă, şi a ţinut veselia trei zile şi trei nopţi, şi mai ţine şi astăzi, dacă nu cumva s-a sfârşit.Şi cum s-a întors împărăteasa cea tânără seara acasă, a şi poruncit să-i facă un foc bun în sobă. Şi când dormea bărbatusău mai bine, ea a luat pielea cea de porc, de unde o punea el, şi a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dânsa au început a pârâi şi pielea a sfârâi, prefăcându-se în cioric ars şi apoi în scrum; şi a făcut în casă o duhoare aşa de grozavă, încât bărbatul pe loc s-a trezit înspăimântat, a sărit drept în picioare şi s-a uitat cu jale în sobă.Cum a sfârşit de zis aceste, deodată s-a stârnit un vânt năprasnic, şi, venind un vârtej înfricoşat, a ridicat pe ginerele împăratului în sus şi s-a făcut nevăzut. Atunci podul cel minunat îndată s-a stricat şi s-a mistuit, de nu se ştie ce s-a făcut. Iară palatul în care şedeau moşnegii şi cu nora, cu toate bogăţiile şi podoabele din el, s-a schimbat iarăşi în sărăcăciosul bordei al moşneagului, de mai înainte. Atunci bătrânii, văzând astă mare nenorocire şi pe nora lor în aşa hal, au început a o mustra, cu lacrimi în ochi, şi a-i zice cu asprime să se ducă unde ştie, că ei n-au cu ce s-o ţină.Merse ce mai merse şi se coborâră la scara palatului împărăţiei sale. Aci daca ajunse, împărăteasa şi toţi boierii şi toată oastea ieşiră întru întâmpinarea lui. După ce-şi dară bun-găsit şi bun-venit, îi povestiră cum împăratul vecin s-a sculat cu război asupra lor, cum oastea lui a spart oastea împărăţiei lui de două ori, şi cum se gătesc pentru a treia lovire. Apoi împărăteasa îi spuse că ea a făcut acele meşteşuguri cu lăutarii, ca să-l aducă mai curând, că ştie cum a pierdut inelele şi ce-a păţit. Pe când vorbeau încă, iacă un curier că se înfăţişează înaintea lor şi dă împărătesei inelele cu pricina şi împăratului căciula ce-i căzuse din cap. Ea îi spuse că doi din acei lăutari ce a văzut el în pădure a avut porunca: unul să-l aducă pe dânsul, şi altul inelele. Împăratul se veseli o toană; dară era supărat foarte cum de să îndrăznească vecinul lor împărat să se scoale cu război asupra împărăţiei sale.Atunci drumeaţa dă furca şi rămâne. Ştirba-baba-cloanţa, ştiind că împăratul are obicei a bea în toată seara o cupă de lapte dulce, i-a pregătit acum una ca să doarmă dus până a doua zi dimineaţă. Şi cum a venit împăratul de la vânătoare şi s-a pus în aşternut, hârca i-a şi trimis laptele; şi cum l-a băut împăratul, pe loc a adormit ca mort. Atunci Talpa-iadului a chemat pe necunoscuta drumeaţă în odaia împăratului, după cum avusese tocmeală, şi a lăsat-o acolo. Hârca, nu doar că şoptea şi umbla cătinel ca să n-o audă împăratul, ci avea grijă să n-o audă, din odaia de alăturea, un credincios al împăratului, care în toate zilele umbla cu dânsul la vânat. Şi cum s-a depărtat băboiul de acolo, nenorocita drumeaţă a îngenuncheat lângă patul soţului ei şi a început a plânge cu amar.Însă în această noapte credinciosul împăratului, simţind ce s-a petrecut şi făcându-i-se milă de nenorocita de străină, ş-a pus în gând să descopere vicleşugul babei. Şi cum s-a sculat împăratul şi s-a pornit la vânătoare, credinciosul i-a spus cu de-amănuntul ce se petrecuse în odaia lui în cele două nopţi din urmă. Şi împăratul, cum a auzit aceste, pe loc a tresărit, de parcă i-a dat inima dintr-însul. Apoi a plecat ochii în jos şi a început a lăcrima. Şi pe când din ochii lui Făt-Frumos se scurgeau şiroaie de lacrimi, la fântâna ştiută, urgisita şi zbuciumata lui soţie scosese acum pe tipsie şi cloşca cu puii de aur, cea mai de pe urmă a ei nădejde! Şi cum sta ea în preajma fântânii, numai ce iaca pe slujnica ştiută iarăşi o aduce Dumnezeu la fântână, şi când mai vede şi această mare minunăţie, nici mai aşteaptă să ia apă, ci fuga la stăpână-sa...