când-tăcem-suntem-dezagreabili-când-vorbim-devenim-ridicoli
poate-că-acesta-e-singurul-destin-ceea-ţinem-minte
zise-popa-spre-săracijudecând-în-perspectivăeste-grâu-pentru-colaciŞi-destul-pentru-colivă
treaba-este-cam-ciudatăcă-ntr-o-ţară-democratăcel-minte-elocventse-odihneşte-n-parlament
roxane-Ştiu-un-lucru-alexandru-În-persia-eşti-un-mare-rege-aici-toţi-te-urăsc-să-ne-întoarcem-în-persia-acolo-eşti-în-putere-alexandru
n-aş-vrea-ca-fiicele-mele-să-aibă-întâlniri-cu-un-tip-ca-am-fost-periculos-în-jurul-femeilor-când-aveam-douăzeci-de-ani-sunt-îngrozit-că
sabrina-fairchild-pot-foarte-bine-să-ţintesc-către-stele-baron-st-fontanel-of-voi-ăştia-tineri-sunteţi-atât-de-demodaţi-n-aţi-auzit-acum
fiecare-lacrimă-pe-care-o-provoci-mamei-tale-se-transformă-în-minim-zece-lacrimi-pe-care-ţi-vor-provoca-ţie-copiii-tăi-când-ajung-mari
atunci-când-se-face-simţit-în-domeniul-învăţăturii-patriotismul-este-un-tip-murdar-care-trebuie-să-fie-aruncat-pe-uşă-afară
nu-mă-mir-că-spaţiul-stelelor-este-atât-de-vast-mă-mir-că-omul-l-a-măsurat
de-acord-nu-prea-suntba-susţin-cu-fermitatepurtătorul-de-cuvântminte-cu-sinceritate
filosofia-este-refugiul-sufletelor-bine-dotate-care-n-voit-dispreţuit-sau-n-putut-să-facă-politică
comunicarea-lipsită-de-compasiune-este-brutalitate
lumea-ncepe-să-priceapăcă-n-slăvita-noastră-ţarătotul-merge-ca-pe-apă-chioară
sunt-două-lucruri-pe-care-un-bărbat-nu-are-dreptul-să-piardă-nici-în-cel-mai-urât-vis-ţara-şi-demnitatea
stareţul-este-acela-care-găzduieşte-în-sufletul-său-şi-îmbrăţişează-cu-voinţa-propriul-tău-suflet-şi-voinţa-din-clipa-când-şi-a
Viaţă
Stareţul este acela care găzduieşte în sufletul său şi îmbrăţişează cu voinţa sa propriul tău suflet şi voinţa ta. Din clipa când şi-a ales un stareţ, omul renunţă la propria sa voinţă, încredinţându-i-o lui cu cea mai deplină supunere şi cu o totală uitare de sine. Acela care îşi pecetluieşte astfel soarta acceptă de bunăvoie această încercare, această austeră ucenicie, în speranţa că la capătul unor îndelungi străduinţe va ajunge să se învingă pe sine şi să se domine atât de perfect, încât după o viaţă întreagă de ascultare să poata dobândi, în sfârşit, deplina libertate, descătuşându-se de propriul său eu, ca nu cumva să împărtăşească soarta celor care-şi încheie viaţa fără a fi reuşit să se regăsească pe sine. -Dostoievski
Ţiganul-sigur-nu-ne-ntreceÎn-laudă-şi-avem-de-de-crezi-că-i-rău-obiceine-am-molipsit-de-un-bei
femeia-este-o-fortăreaţă-în-care-bărbatul-este-prizonier
<< AnteriorulUrmătorul >>
pentru a adăuga citat