făt-frumos-petrecu-vreme-uitată-în-valea-plângerii-fără-a-prinde-de-veste-fiindcă-rămăsese-tot-aşa-de-tânăr-ca-şi-când-venise-trecea
Viaţă
Făt-Frumos petrecu vreme uitată în Valea Plângerii, fără a prinde de veste, fiindcă rămăsese tot aşa de tânăr, ca şi când venise. Trecea prin pădure, fără să-l doară măcar capul. Se desfăta în palaturile cele aurite, trăia în pace şi în linişte cu soţia şi cumnatele sale, se bucura de frumuseţea florilor şi de dulceaţa şi curăţenia aerului, ca un fericit. Ieşea adesea la vânătoare; dar, într-o zi, se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două şi nu-l nimeri; supărat, alergă după el şi dete şi cu a treia săgeată, cu care îl nemeri; dară nefericitul, în învălmăşeală, nu băgase de seamă că, alergând după iepure, trecuse în Valea Plângerii. Luând iepurile, se întorcea acasă; când, ce să vezi d-ta? deodată îl apucă un dor de tată-său şi de mumă-sa. Nu cuteză să spuie femeilor măiestre; dară ele îl cunoscură după întristarea şi neodihna ce vedea într-însul. -Petre Ispirescu
numai-a-mea-aş-fi-vrut-să-te-ştiute-iubeam-cu-adevărat-greudar-am-aflat-aseară-de-lună-târziucă-te-ai-logodit-cu-un-curcubeu
minunată-este-inteligenţa-omenească
când-vă-va-da-semnal-apusulla-ei-s-ajungeţi-în-cohortăla-spate-rol-joacă-rusulacel-de-ghid-sau-de-escortă
când-atingi-cunoaşterea-devii-perfect-liber-de-sclavia-acestei-existenţe-transmigratorii
ai-furat-fără-durereazi-măreşti-a-avereŞi-în-umbră-stai-pandă-mare-i-teama-de-osândă
sunt-cel-mai-bogat-om-nu-numai-din-europa-din-lume-eu-adun-sentimente-sunt-bogat-în-sensul-că-oamenii-din-rusia-mi-încredinţat-de-două-ori
când-dragostea-este-reciprocă-şi-partenerii-se-dăruiesc-unul-altuia-emoţional-sexualitatea-este-extraordinar-de-înălţătoare-şi-sacră-nimic
pantomimă-o-piesă-în-care-povestirea-este-spusă-fără-violenţa-limbajului-cea-mai-puţin-dezagreabilă-formă-de-acţiune-dramatică
timpul-nu-se-reciclează-de-aceea-este-atât-de-scump
răspunderea-nu-este-numai-pentru-ai-făcut-şi-pentru-nu-ai-făcut
: Rămas bun, lume crudă... ramas bun, Porthos cel inutil! (Sare.) Athos (Aramis şi Athos privesc la clădire de afară): Ce s-a întâmplat? Aramis: E în regulă, am tăiat eu grinda cu fierăstrăul (Clădirea se prăbuşeşte deodată, iar Athos şi Aramis privesc miraţi.) Aramis: Ei bine, sunt un geniu, nu sunt inginer!){kind=small}
: Rămas bun, lume crudă... ramas bun, Porthos cel inutil! (Sare.) Athos (Aramis şi Athos privesc la clădire de afară): Ce s-a întâmplat? Aramis: E în regulă, am tăiat eu grinda cu fierăstrăul (Clădirea se prăbuşeşte deodată, iar Athos şi Aramis privesc miraţi.) Aramis: Ei bine, sunt un geniu, nu sunt inginer!&clickthru=http%3A%2F%2Fwww.borcanulcucitate.ro%2F/s/porthos-îşi-pune-ştreangul-în-jurul-gâtului-şi-se-pregăteşte-să-sară-rămas-bun-lume-crudă-ramas-bun-porthos-cel-inutil-sare-athos-125379){kind=small}
porthos-îşi-pune-ştreangul-în-jurul-gâtului-şi-se-pregăteşte-să-sară-rămas-bun-lume-crudă-ramas-bun-porthos-cel-inutil-sare-athos
Prietenie
Porthos (îşi pune ştreangul în jurul gâtului şi se pregăteşte să sară): Rămas bun, lume crudă... ramas bun, Porthos cel inutil! (Sare.) Athos (Aramis şi Athos privesc la clădire de afară): Ce s-a întâmplat? Aramis: E în regulă, am tăiat eu grinda cu fierăstrăul (Clădirea se prăbuşeşte deodată, iar Athos şi Aramis privesc miraţi.) Aramis: Ei bine, sunt un geniu, nu sunt inginer! -Omul cu masca de fier
ce-aş-putea-să-fac-în-faţa-inechităţilor-sociale-în-faţa-contrastului-dintre-două-lumi-una-de-sătui-alta-de-flămânzi-una-de-privilegiaţi
Amuzante
Ce-aş putea eu să fac în faţa inechităţilor sociale, în faţa contrastului dintre două lumi, una de sătui alta de flămânzi, una de privilegiaţi şi alta – turmă obidită şi împilată, cu existenţa sortită să se consume în cenuşiul anonim al fiinţelor larvare, sau în faţa acceselor tricolore în numele cărora se sparg capetele în Cişmigiu la nişte bătrâni neputincioşi, ce pot face în faţa urii de rasă pe care orice cap sănătos o repudiază, sau cum pot privi impasibil la deşucherile politicii instinctive puse la cale de guvernanţi şi ocrotite de ei, ce pot face în faţa nedreptăţilor de tot felul, a calomniei ticăloase, a aţâţărilor fără noimă, a legalităţii concediate, a spiritului de justiţie absent, sau, când mă lovesc de arhierei fără credinţă, de moralişti fără morală, de tâlhari servind lecţii de onestitate, de prostituate care blamează prostituţia, de inconsecvenţi anatemizând cinic inconsecvenţa, ori când văd jurăminţi călcate şi făgăduieli publice uitate, te întreb iarăşi: pot să nu scriu? Poate trece un mânuitor de condei – un sensibil şi un receptiv deci – fără să se înduioşeze pe lângă o dramă, fără să-şi ţipe revolta pe lângă nedreptate, fără să dărâme de pe soclu un fals apostol, fără să dea în vileag rătăcirile, vidul din mirajul superstiţiilor, fetişurile, eresurile şi poate să nu pălmuiască el ipocrizia, duplicitatea, poltroneriile şi să nu flageleze cu gârbaciul slovei epiderma care nu ştie roşi? Hotărât, este cu neputinţă. -Leon Kalustian
caracterul-unui-om-este-îngerul-său-păzitor
cel-care-trăieşte-de-pe-urma-speranţei-va-muri-în-postire
există-o-armonie-în-toamnă-şi-o-strălucire-în-cerul-ei-care-nu-poate-fi-regăsită-de-a-lungul-verii-ca-şi-cum-n-ar-putea-fi-ca-şi-cum-n-ar-fi
cărţile-m-îndemnat-să-mi-adăp-sufletul-izvorul-de-lumină-al-artei-şi-ştiinţei
aşadar-precum-un-foc-uitat-o-copilărie-se-poate-aprinde-din-nou-în-noi
<< AnteriorulUrmătorul >>
pentru a adăuga citat