Renunţaţi la ideea că toate lucrurile trebuie să se potrivească, renunţaţi la ideea că trebuie să fie o armonie perfectă - pentru că nu sunt nişte idei bune. Dacă toate lucrurile ar fi la locul lor, v-aţi plictisi unul de celălalt; dacă totul este armonios, pierdeţi toată esenţa relaţiei. Este bine că sunt lucruri care nu se potrivesc.


renunţaţi-ideea-că-toate-lucrurile-trebuie-să-se-potrivească-renunţaţi-ideea-că-trebuie-să-fie-o-armonie-perfectă-pentru-că-nu-sunt
oshorenunţaţiideeatoatelucruriletrebuiesepotriveascărenunţaţifiearmonieperfectăpentrunusuntnişteideibunedacăarfilocullorvaţiplictisiunuldecelălaltdacătotulestearmoniospierdeţitoatăesenţarelaţieiestebinelucruricarepotrivescrenunţaţi lala ideeaideea căcă toatetoate lucrurilelucrurile trebuietrebuie săsă sese potriveascărenunţaţi lala ideeaideea căcă trebuietrebuie săsă fiefie oo armoniearmonie perfectăperfectăpentrupentru căcă nunu suntsunt niştenişte ideiidei bunedacă toatetoate lucrurilelucrurile arar fifi lala locullocul lorplictisi unulunul dede celălaltdacă totultotul esteeste armoniospierdeţi toatătoată esenţaesenţa relaţieieste binebine căcă suntsunt lucrurilucruri carecare nunu sese potrivescrenunţaţi la ideeala ideea căideea că toatecă toate lucruriletoate lucrurile trebuielucrurile trebuie sătrebuie să sesă se potriveascărenunţaţi la ideeala ideea căideea că trebuiecă trebuie sătrebuie să fiesă fie ofie o armonieo armonie perfectăarmonie perfectăpentru căpentru că nucă nu suntnu sunt niştesunt nişte ideinişte idei bunedacă toate lucruriletoate lucrurile arlucrurile ar fiar fi lafi la loculla locul lorplictisi unul deunul de celălaltdacă totul estetotul este armoniospierdeţi toată esenţatoată esenţa relaţieieste bine căbine că suntcă sunt lucrurisunt lucruri carelucruri care nucare nu senu se potrivesc

Bunurile întâmplătoare sunt foarte diferite între ele pentru că sunt preţuite după folosul pe care îl aduc celui ce le are. Bunurile adevărate însă au un singur ţel: să fie în armonie cu natura;iar trăsătura aceasta este egală în toate. Cel care le stăpâneşte fără raţiune nu le ţine mult timp;chiar şi fericirea, dacă nu e bine strunită, devine apăsătoare. La fel stau lucrurile şi cu binele: un bine se manifestă în plăcerile intense, un altul în împrejurări triste şi grele;unul este stăpân peste bunăvoinţa sorţii, altul i-a îmblânzit cruzimea: amândouă sunt deopotrivă feluri de bine, chiar dacă unul a străbătut o cale lină şi plăcută, iar celălalt o cale aspră.Asta-i tot ce este casa ta - un loc în care să-ţi ţii lucrurile în timp ce eşti plecat să faci rost de alte lucruri. Dar câteodată trebuie să te muţi. Trebuie să iei o casă mai mare. De ce? Prea multe lucruri. Trebuie să le muţi pe toate, iar pe unele dintre ele să le depozitezi undeva. Imaginează-ţi - este o întreagă industrie bazată pe grija de a-ţi păstra bine lucrurile.Fericirea este ideea centrală a comunismului. Noi o să vă facem fericiţi, voi trebuie să renunţaţi puţin la libertate, la o bunăstare excesivă şi la prea multă autonomie.Toate lucrurile pe care le concepem extrem de clar şi deosebit de distinct, sunt toate adevărate. Este un lucru foarte evident că trebuie să ai cel puţin atâta realitate în cauză câtă ai în efectul ei şi cu siguranţă ideea acestei unităţi şi a îmbinărilor tuturor perfecţiunilor lui Dumnezeu, n-a putut fi produsă de nici o cauză, de la care să nu fi primit deloc şi ideile tuturor celorlalte perfecţiuni.Pacey: Pentru numele lui Dumnezeu, ce faceţi voi doi aici? Jen: Doar savurăm arta dansului de salon. Penny: Nu v-am spus că voi doi sunteţi talente înnăscute? Mult mai bine decât ăştia doi şi au fost aici toată săptămâna. Dar voi doi aţi fost împreună, nu? Jen: Ă... nu acum, bine? Penny: Am dreptate, nu-i aşa? Aţi fost împreună, nu a mers. Dar apoi aţi trecut peste toate neînţelegerile şi acum aveţi încredere unul în celălalt, nu? Se vede din modul în care dansaţi. Se vede că există încredere. Ăştia doi pe de altă parte... (Arată spre Joey şi Pacey care dansazează) O cu totul altă poveste. Uită-te la ei. Uită-te la... poziţia lor, la tensiunea din braţele lor... Pacey: E vreo problemă? Penny: Ce am spus eu despre corpurile care se ating? Joey: Nu, îmi pare rău. Pacey: Nu o să se întâmple asta, bine? Penny: Sigur... vedeţi la ce mă refer? Se observă ostilitatea, cum sunt plictisiţi unul de celălalt, ca să nu mai vorbim de cearta continuă şi de strigarea pe numele de familie. Sigur sunt în fazele de început ale unui ritual de împerechere a unor nebuni. Pacey: Ce? Joey (râde): Ai înţeles greşit, cucoană. Penny: Pe bune? Aşa să fie? Pacey: Da, întru totul. Joey: Nici că ai putea greşi mai mult. Penny: Bine. Este destulă tensiune sexuală încât să dea naştere unui sărut. Nici nu-mi amintesc ultima dată când am văzut pe cineva dansând atât de prost... serios... Dawson: Stai aşa, crezi că, doar pentru că nu ştiu să danseze, ei doi... ? Penny: Este o teorie pe care am îmbunătăţit-o după ani de experienţă... dacă două persoane dansează atât de prost, atunci sunt nebuni unul după celălalt... dansul nu minte.Un sex-simbol devine un lucru. Eu urăsc ideea de a mă transforma într-un obiect. Dacă totuşi sunt sortită a deveni un simbol, atunci, dintre toate lucrurile pe care aş putea să le reprezint, prefer sexul. Este ceva cât se poate de natural şi de firesc.