Nu! gloria iubirii nu este îmbuibarea,Ospeţe de săruturi, orgii de îmbrăţişări, Ci dorul lung şi taina-mpletită cu-aşteptareaSunt duhul ei pe-o lume de vane desfătări.Prin înfrânări şi chinuri asceţii-ating extazul;Eu te ador cu-acelaşi canon ce-ntreg mă-nfrânge,Căci dragostea nu-i apă, să-ţi umfle-n vânt talazul.Laşi gloabele în voie; în ştreang pui purul sânge... Eu nu ţi-am scris, ca alţii, pe lefuri sau merindeSimţiri gălăgioase cu arderi măsluite;Sonetul meu e cuget şi patimă,-mpietrite.Cu inima ciocneşte-l, că scapără, s-aprinde... În scoica mea închisă, dârz, făr' de răsuflare,Încet ia suferinţa chip de mărgăritare.


nu-gloria-iubirii-nu-este-îmbuibareaospeţe-de-săruturi-orgii-de-îmbrăţişări-ci-dorul-lung-şi-taina-mpletită-cu-aşteptareasunt-duhul-ei-pe-o
vasile voiculescunugloriaiubiriinuesteîmbuibareaospeţedesăruturiorgiiîmbrăţişăridorullungşitainampletităcuaşteptareasuntduhuleipeolumevanedesfătăriprinînfrânărichinuriasceţiiatingextazuleuteadorcuacelaşicanoncentregmănfrângecăcidragosteanuiapăsăţiumflenvânttalazullaşigloabeleînvoieştreangpuipurulsângeţiamscriscaalţiipelefurisaumerindesimţirigălăgioasecuarderimăsluitesonetulmeucugetpatimămpietritecuinimaciocneştelscapărăsaprindeÎnscoicameaînchisădârzfăr'răsuflareÎncetiasuferinţachipmărgăritaregloria iubiriiiubirii nunu estede săruturiorgii dede îmbrăţişărici doruldorul lunglung şiduhul eilume dede vaneînfrânări şişi chinurite adorgloabele înîn voieîn ştreangştreang puipui purulpurul sângesânge eueu nuca alţiipe lefurilefuri sausau merindesimţirimerindesimţiri gălăgioasegălăgioase cucu arderimeu ee cugetcuget şică scapărăÎn scoicascoica meamea închisăfăr' deia suferinţasuferinţa chipchip dede mărgăritaregloria iubirii nuiubirii nu esteorgii de îmbrăţişărici dorul lungdorul lung şilume de vaneînfrânări şi chinurigloabele în voieîn ştreang puiştreang pui purulpui purul sângepurul sânge eusânge eu nupe lefuri saulefuri sau merindesimţirisau merindesimţiri gălăgioasemerindesimţiri gălăgioase cugălăgioase cu arderimeu e cugete cuget şiÎn scoica meascoica mea închisăia suferinţa chipsuferinţa chip dechip de mărgăritare

Taina ta, taina mea, taina vieţiiau cântat-o-n versul lor poeţiiînălţând-o-n apogeu, asceţii.DAR din cer, viu păstrată,taina cea minunatăva-nflori vesel pământulîncă-odată şi-încă-odată...Încet, încet, spaima mea faţă de lună se transformă în dragoste faţă de ea. O doresc. Vreau să fiu al ei, să mă contopesc cu ea. De multe ori ridic braţele către ea – căci ea este tot timpul deasupra mea, nu mai există demult zi, totul e un clarobscur roşietic dominat de silueta ei impunătoare – eu nu mă pot înălţa către ea, dar spiritul meu poate. Mă mistuie dorul de ea, vreau să fiu tot mai aproape de ea.Atâtea chinuri mă tot apasă,Curând ca floarea voi veşteji!Şi spun la oameni, dar ce le pasăDac-a mea viaţă se va fini?Nici consolare nu am în lume,Chiar râd mulţime de cântul meu.Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume!Suflete, zboară la Dumnezeu!Crezui odată c-a mea durereEa se va stinge, dar eu mă sting!Căci nu am voie, şi n-am putereMoartea ce vine ca să o resping.O consolare de l-astă lumeNu aflai încă la chinul meu.Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,Suflete, zboară la Dumnezeu!În van vegheat-am fără-ncetare,Scriind în versuri dulci lecţiuni.Lumea-şi râse d-a mea cântare,Râse d-a mele lamentaţiuni!Urmărind a râului Swanee valePână jos departe, printre iazuri şi coline,Dai de locul pentru care-n inima-mi e-atâta jale: Acolo trăiesc cei de-un sânge cu mine.Cutreier trist lumea,-n amonte şi-n aval,Căci dorul mă apasă – Mi-e dor de vechiul deal,De neamul meu de-acasă.Singurul răspuns, mereu acelaşi şi, totuşi, radical nou pentru fiecare fiinţă umană, ne este oferit de taina care constituie fondul însuşi, inima revelaţiei creştine - Taina Crucii.Dragostea poartă în ea atât suferinţa cât şi extazul.