Natura, nu rangul, face pe omul cumsecade.


natura-nu-rangul-face-pe-omul-cumsecade
publilius syrusnaturanurangulfacepeomulcumsecadenu rangulface pepe omulomul cumsecadeface pe omulpe omul cumsecadeface pe omul cumsecade

Natura se agită, numai omul face.Omul cumsecade moare de urgia multora.A îndemna la bine este o avuţie pentru omul cumsecade.Omul face şi desface,Se duce şi se întoarce.Culege şi iar culege,Cu nimic nu se alege.Ce face azi, mâine strică.Face şi băuturică.O pune în poloboace,Apoi bea, turtă se face.Bea până criţă se face.Câte şapte zile zace.Asta ştie, asta face.Omul face, omul trage.Omul este tragic datorită naturii sale ambivalente, care îl face să aparţină celor două universuri şi să nu se mulţumească doar cu unul din ele. În spatele omului natural (şi includ sub această denumire omul social) se ascunde un altul, pe care îl voi numi transcendental. Acest om transcendental este omul interior, a cărui existenţă se situează în afara obiectivării. Lui îi aparţine tot ceea ce, în fiinţă, n-a fost aruncat la periferie, tot ceea ce nu este alienat sau determinat în exterior; tot ceea ce este, în el, un simptom al apartenenţei sale la împărăţia libertăţii. E inexact şi convenţional să numim aceasta natura omului, chiar adăugând epitetul corectiv Nimeni nu face pasiuni pentru femei cumsecade.