Monarhia noastră până la Petru cel Mare a avut importanţa sa, poezia sa, într-un cuvânt legitatea sa istorică; dar... a deduce din acest moment istoric drepturile absolute ale monarhiei şi a le aplica vremurilor noastre - vai! nu cumva eu am fost acela care am spus asta?


monarhia-noastră-până-petru-cel-mare-a-avut-importanţa-poezia-într-un-cuvânt-legitatea-istorică-dar-a-deduce-din-acest-moment-istoric
vissarion belinskimonarhianoastrăpânăpetrucelmareavutimportanţapoeziaîntruncuvântlegitateaistoricădardeducedinacestmomentistoricdrepturileabsolutealemonarhieişiaplicavremurilornoastrevainucumvaamfostacelacarespusastamonarhia noastrănoastră pânăpână lala petrupetru celcel mareavut importanţaimportanţa sapoezia sacuvânt legitatealegitatea sasa istoricădeduce dindin acestacest momentmoment istoricistoric drepturiledrepturile absoluteabsolute aleale monarhieimonarhiei şile aplicaaplica vremurilornoastrevainu cumvacumva eueu amam fostfost acelaacela carecare amam spusspus astamonarhia noastră pânănoastră până lapână la petrula petru celpetru cel maremare a avuta avut importanţaavut importanţa sacuvânt legitatea salegitatea sa istoricădar a deducea deduce dindeduce din acestdin acest momentacest moment istoricmoment istoric drepturileistoric drepturile absolutedrepturile absolute aleabsolute ale monarhieiale monarhiei şia le aplicale aplica vremuriloraplica vremurilor noastrevremurilor noastrenu cumva eucumva eu ameu am fostam fost acelafost acela careacela care amcare am spusam spus asta

Filosofia materialistă a secolului al XVIII-lea a fost o filosofie revoluţionară. Ea nu a fost decât expresia ideologică a luptei burgheziei împotriva clerului, nobilimii şi monarhiei absolute. Se înţelege de la sine că burghezia, în lupta ei împotriva regimului perimat, nu a putut să respecte o concepţie despre lume moştenită din trecut care consfinţea acest regim detestat.Poveştile – adevărate sau imaginare – nu se sfârşesc niciodată. Nici poveştile din sufletul nostru nu se sfârşesc. Ele au continuări, cel mai adesea trandafirii, ţesute din speranţa că, undeva, într-un rai al animalelor – împărăţit de Sfântul Petru – bietele necuvântătoare, lipsite unele de ocrotirea noastră sau victime ale neputinţei noastre de a le prelungi viaţa, trăiesc acum fericite, cu sufletul aninat de dorul nostru. Un dor mereu viu, care le urmăreşte până dincolo de zare, ca un curcubeu incandescent...Aveam numai opt ani;Până să cresc mare nu am ştiut ce însemană asta,Nu am avut cuvinte pentru asta,Doar că am fost înspăimântată şi i-am spus mamei.Tatăl meu a luat un pistolŞi l-ar fi ucis pe Charlie, care era un băiat mare,De cincisprezece ani – noroc cu mama lui.Oricum, povestea a rămas atârnată de mine.Dar omul cu care m-am căsătorit, un văduv de treizeci şi cinci,Era abia venit în oraş şi nu a aflat de întâmplareDecât după doi ani de la nuntă.S-a considerat înşelat,Iar cartierul a confirmat că într-adevăr nu fusesem virgină.Well, m-a părăsit, iar eu am muritÎn iarna următoare.Îmi voi aminti toată viaţa, atunci am avut un moment de mare ezitare... Într-adevăr, o secundă am rămas imobil, paralizat (delicioasă paralizie). Eram Paris cu mărul, Heracle la întretăierea drumurilor, ba chiar - mai puţin glorios, dar mai adevărat - măgarul lui Buridan. Totuşi, m-am hotărât. Ar fi fost mai bine să-mi rup glezna. Ce înseamnă destinul! Cel puţin aceste secunde, gustate până la sufocare, acoperă cu iluziile liberului-arbitru capriciile nemiloase ale întâmplării. Am ales deci întâietatea şi misterul şi, din nefericire pentru mine... , am urmat umbra cea albă.Până acum, în istorie de câte ori am avut un Ev Întunecat, a fost temporar şi local. Şi în alte părţi ale lumii, oamenilor le-a mers bine. Şi până la urmă am fost ajutaţi să ieşim din Evul Întunecat. Noi, acum, ne confruntăm cu un posibil Ev Întunecat care să fie global şi permanent. Asta este ceva diferit. Dar odată ce vom realiza mai multe lumi, vom putea face ce dorim, atât timp cât o facem odată într-o singură lume.Monarhia tuturor Artelor mi-a fost conferită mie, Paracelsus, Prinţ al Filosofiei şi al Medicinii. În acest scop am fost ales de Dumnezeu pentru a spulbera fanteziile izvorâte din lucrările false şi elaborate, din cuvintele prezumţioase şi înşelătoare, fie ele ale lui Aristotel, Galen sau Avicenna sau ale vreunuia dintre discipolii lor.